Specialist Criminalist, MIHAI ION

Șeful Biroului Criminalistic din cadrul Poliția Municipiului Sighetu Marmației, I.P.J. Maramureș.

Argument

               Crimele în serie sunt evenimente care au un mare impact asupra populaţiei în rândul căreia îşi face loc o atmosferă de temere, de nelinişte şi chiar panică. Întocmirea profilului psihologic al făptuitorului, în cazul criminalului în serie este de o importanţă deosebită, contribuind prin această modalitate la direcţionarea investigaţiilor şi cercetărilor într-un anumit sens, reducerea numărului bănuiţilor şi în mod sigur, la ajungerea mult mai repede la momentul final – identificarea criminalului – şi luarea măsurilor legale.

                    Despre cazul  BOTA GRIGORE – UCIGAŞUL DE BOSCHETARI, s-a scris foarte puţin, cu toate că acesta ar putea ocupa primul loc într-un top al criminalilor în serie din România, cu cele unsprezece cadavre găsite pe malul râului Săsar, în anul 2000, înaintea unor cazuri mult mai celebre ca Ion Râmaru, Sârcă Ioan sau Vereş Romulus. Poate şi prin prisma faptului că, victimele lui Bota Grigore, proveneau din rândul „boschetarilor”, cazul nu a prezentat un mare interes pentru mass media, societatea civilă, poate chiar şi pentru anchetatori… Totuși,  în art. 186 din  Cod penal, omorul este  definit ca „uciderea unei persoane”, fără a face o diferenţiere între poziţia socială sau valoarea acesteia.

Crima în serie,  poate fi unul dintre puţinele tipuri de omucidere cu şanse de prevenire.

Profilul psihologic al criminalului în serie

                        Procesul de profiling, este definit ca o tehnică investigativă, prin care se identifică caracteristici importante ale personalităţii şi comportamentului unui infractor, pe baza analizei crimei/crimelor pe care el sau ea le-a comis. Profiling-ul, nu furnizează identitatea unui infractor, dar indică tipul de persoană cel mai probabil, care ar fi putut comite crima datorită caracteristicilor unice certe şi nu încearcă să explice acţiunile unui infractor violent[1].

                        Pentru a evidenţia personalitatea criminalului, profilerul lucrează, în principal, pe baza fotografiilor criminalistice de la locul faptei şi a datelor din dosarele medico-legale. În acest demers, profilerul parcurge următoarele etape: studierea detaliată a dosarului cauzei, efectuarea examenului victimologic (biografic şi medico-legal), stabilirea şi evaluarea modului de operare, estimarea mobilului posibil al crimei şi în final elaborarea profilului psihologic al prezumtivului criminal.

                        Prima problemă care şi-o pune profilerul, este cărei categorii îi aparţine criminalul: „psihopat-organizat” sau „psihotic-dezorganizat”. La criminalul în serie „psihotic-dezorganizat”, locul crimei este întotdeauna în mare dezordine, o dovadă că acţionează impulsiv şi nu îşi poate „controla” în totalitate victima. Adesea, crimele sale sunt spectaculoase şi deosebit de sângeroase. În schimb, un criminal „psihopat-organizat” îşi poate planifica omorul cu minuţiozitate şi nu va lăsa prea multe indicii. Mai rar, se întâlneşte şi tipul intermediar „organizat-dezorganizat”.

                        A doua problemă se referă la modul de operare, care poate permite evaluarea inteligenţei criminalului. Este un concept dinamic, ce se modifică în funcţie de curajul criminalului, de traseul parcurs, de dorinţa de a plasa anchetatorii pe alte piste etc. Prin modul de operare se face legătura între fapte, stabilindu-se numărul omorurilor comise de un criminal.

                        A treia problemă este „semnătura” sau „amprenta” criminalului. Pentru a sfida, criminalul în serie pune în scenă corpurile victimelor sale, depersonalizându-le prin diverse procedee: legare, ştrangulare, acoperire, dezbrăcare, mutilare, secţionare şi plasare în diferite locuri etc. Acestea constituie indicii relevante asupra disfuncţionalităţii personalităţii  autorului. În unele cazuri, criminalul inscripţionează pe corpul victimei anumite iniţiale sau semne, indicii-simbol ale personalităţii sale. Pe baza acestor indicii, profilerul stabileşte legăturile dintre diferite crime. Această „semnătură” poate fi schimbată de criminal pentru a deruta ancheta.

                        Tehnica de lucru a profilerului, se bazează pe o profundă cunoaştere şi înţelegere a psihologiei comportamentului uman. Toate acestea conduc la o reconstituire mentală a desfăşurării faptelor şi de aici, la conturarea portretului psihologic al criminalului. Acest portret este un rezultat al asocierii de probe şi de intuiţii care permite anchetatorilor să trieze diferitele piste şi să elaboreze strategii de capturare. Întocmirea profilului psihologic al făptuitorului, în cazul criminalului în serie este de o importanţă deosebită, contribuind prin această modalitate la direcţionarea investigaţiilor şi cercetărilor într-un anumit sens, reducerea numărului bănuiţilor şi în mod sigur, la ajungerea mult mai repede la momentul final – identificarea criminalului – şi luarea măsurilor legale.

           Prezentarea cazului BOTA GRIGORE – „Ucigaşul de boschetari”

               În perioada aprilie-august 2000, pe ambele maluri ale râului Săsar şi în apropierea Gării din Baia Mare, au fost găsite unsprezece cadavre, în diferite stadii de descompunere. Acest lucru a creat o adevărată psihoză în oraş, malurile Săsarului, de obicei loc de plimbare, joacă şi plajă pentru localnici, devenind pustii. În toate cazurile cadavrele au fost la început neidentificate, reuşindu-se identificarea prin mijloace dactiloscopice (mai puţin în două cazuri, privind cadavrele cu identititate necunoscută, găsite la 18 august 2000).

          Nouă dintre cadavre au fost găsite pe malul râului Săsar, iar două cadavre în zona gării C.F.R. din Baia Mare, în locurile frecventate de boschetari, după cum urmează:

1. 22 aprilie 2000, malul drept al rîului  Săsar, B.Marius Lucian;
2. 15 mai 2000, în rîul Săsar, Bălăjan Gavrilă;
3. 15 iunie 2000, în zona gării C.F.R Baia Mare, Z. Teofil;
4. 10 iulie 2000, în zona gării C.F.R. Baia Mare, G. Ioan;
5. 1 august 2000, în rîul Săsar, A. Viorel;
6. 4 august 2000, pe malul drept al rîului Săsar, J. Alexandru;
7. 12 august 2000, pe malul rîului Săsar, B. Vasile;
8. 16 august 2000, pe malul drept al rîului Săsar, V.  Zoltan;
9. 18 august 2000, pe malul stîng al rîului Săsar, C.I.N. (schelet);
10. 18 august, pe malul drept al rîului Săsar, C.I.N (schelet);
11. 19 august 2000, pe malul drept al rîului Săsar, B.  Ioan.

            Cu ocazia cercetării la faţa locului şi a efectuării autopsiei cadavrelor, au rezultat următoarele aspecte:

• La data de 22 aprilie 2000, a decedat la Spitalul din Baia Mare, numitul B. Marius, ce a fost atacat în parcul de lîngă rîul Săsar, probabil în timp ce dormea, întrucît la faţa locului nu au fost găsite alte urme; cauza decesului: „contuzie cerebrală cu fractură de calotă şi bază craniană, produse prin loviri active, repetate cu un corp dur de formă neregulată (probabil piatră)”.
• La data de 15 mai 2000, este găsit în râul Săsar un cadavru cu identitate necunoscută, cu pantalonii coborâţi înspre genunchi. În urma efectuării de comparaţiuni dactiloscopice, a fost stabilită identitatea acestuia în persoana numitului B. Gavrilă, stabilindu-se că şi acesta a fost lovit cu o piatră, în partea stânga a capului;
• La data de 15 iunie 2000, este găsit în apropierea gării C.F.R, cadavrul numitului Z. Teofil, ce prezenta mai multe leziuni în zona capului. Iniţial s-a concluzionat că, acesta a căzut din tren.
• La data de 10 iulie 2000, a fost descoperit în spatele staţiei PECO SHELL, din apropierea gării C.F.R, un cadavru cu identitate necunoscută, ce prezenta urme evidente de violenţă, respectiv o lovire activă în zona retroauriculară stînga. Ulterior a fost identificat în persoana lui G. Ioan, de 64 ani, cunoscut de mai mulţi ani ca boschetar. La autopsierea cadavrului, s-a constatat că moartea a fost violentă şi s-a datorat unei lovituri puternice cu un corp contondent dur, în momentul cînd victima avea capul sprijinit pe sol (dormea).
• La data de 1 august 2000, în rîul Săsar, la circa 150 metrii de podul situat la intersecţia Bulevardului Republicii cu Independenţei, a fost găsit un cadavru cu identitate necunoscută, care prezenta leziuni craniene şi corporale. Medicii legişti au concluzionat în urma efectuării autopsiei, că moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin înec. Cadavrul a fost identificat ulterior, acesta fiind A. Viorel, persoană fără căpătâi, ce frecventa mediile boschetarilor.
• La data de 4 august 2000, pe malul drept al râului Săsar, în apropierea blocului nr. 24, de pe b-dul Independenţei, a fost găsit cadavrul unei persoane de sex masculin, ce prezenta o plagă zdrobită în zona retroauriculară stînga. În urma efectuării autopsiei, s-a stabilit că mecanismul producerii ei au fost loviturile active cu un corp dur, în timp ce victima se afla în poziţia culcat. În urma efectuării de comparaţiuni dactiloscopice, a fost identificată victima în persoana lui J.  Alexandru, de 39 ani.
• La data de 12 august 2000, a fost găsit pe malul drept al râului Săsar, parţial în apă, cadavrul unei persoane de sex masculin, la o distanţă de aproximativ 70 metrii de locul în care a fost găsit J. Alexandru. În urma efectuării cercetării locului faptei şi a examinărilor făcute de medicul legist, s-a stabilit că victima a fost lovită cu un corp dur, în timp ce dormea pe sol. După comiterea faptei, autorul a târât şi a aruncat cadavrul în apă de la o înălţime de 25 metrii.  În urma efectuării de comparaţiuni dactiloscopice, a fost identificată victima în persoana lui B. Vasile, de 38 ani, cunoscut ca alcoolic şi boschetar.
• La data de 15 august 2000, a fost găsit în albia secată a râului Săsar, la circa 20 metrii în aval de locul în care a fost găsit J. Alexandru, un cadavru de sex masculin, acoperit cu pietre de râu, în stare avansată de descompunere, prezentând fracturi ale coastelor 1 şi 7, parasternal stânga şi transversala a vertebrei T8. Concluzia medicilor legişti, a fost că leziunile erau create de un corp dur, prin extensie şi în nici un caz prin lovire activă, moartea datând de 2-3 luni. Lucrătorii criminalişti au reuşit ridicarea „mănuşii morţii” şi in urma efectuării de comparaţiuni dactiloscopice, au stabilit că victima se numea V. Zoltan, de 63 ani.
• La data de 18 august 2000, în urma acţiunilor de scotocire întreprinse de echipele de poliţişti pe malurile râului Săsar, au fost găsite două schelete. Primul, găsit pe malul stâng al râului Săsar, era acoperit parţial cu pietre şi pământ. Medicul legist a apreciat că moartea acestei persoane a survenit în urmă cu 4-6 luni. La nivelul calotei craniene, prezenta două fracturi (una la baza craniului şi cealaltă spre sutura sagitală), care au putut fi create în cadrul unei acţiuni de lovire cu sau de corpuri dure, neexcluzându-se posibilitatea vehiculării prin apă.

        Cel de-al doilea schelet, găsit pe malul drept al râului Săsar, aparţinând unei persoane de sex masculin, prezenta un traumatism cranian, care s-a putut produce prin mecanism de loviri active cu corp contondent dur, cu suprafaţă limitată, neputându-se stabilii legătură de cauzalitate între traumatismul cranian şi deces. Cu ocazia cercetării la faţa locului, au fost găsite fire de păr şi o proteză dentară. Cele două cadavre , nu au fost identificate până în prezent.

• La data de 19 august 2000, pe malul râului Săsar, a fost găsit cadavrul unei persoane aflate în stare avansată de descompunere. Concluzia medicului legist a fost că a fost că persoana respectivă a fost dezmembrată în două de câinii vagabonzi, iar calota craniană era despicată în mai multe bucăţi şi prezenta fracturi, rezultate în urma unor loviri cu sau de un corp dur. Lucrătorii criminalişti au ridicat „mănuşa morţii” de pe degetul mare al mâinii drepte, iar în urma efectuării de comparaţiuni dactiloscopice, s-a stabilit identitatea cadavrului în persoana lui B. Ioan, de 54 ani, din Baia Mare.

                        În urma activităţilor specifice desfăşurate de lucrătorii de poliţie, s-a reuşit prinderea în noaptea de 21/22.08.2000, în zona staţiei C.F.R. Baia Mare, a autorului crimelor, în persoana numitului Bota Grigore, de 41 ani, din municipiul Baia Mare, în momentul în care încerca să-l lovească în cap, cu o piatră, pe un „boschetar”. În momentul în care a fost prins de patrula de poliţie, Bota Grigore a afirmat: “Jur pe cruce şi pe Evanghelie că n-am făcut nimic. Nu poţi trece de boschetari, te împiedici de ei peste tot, în Gară, în Săsar. Te înjură, nu te mai poţi plimba de ei. Dacă aş avea un pistol i-aş împuşca pe toţi!”

                        În continuare, redau  fragmente din Sentinţea penală nr. 47 din 27 februarie 2002, prin care Tribunalul Maramureş aplică inculpatului Bota Grigore, pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 176, alin. 1, lit. „c” Cod Penal:

                        „S-a reţinut că inculpatul, persoană cu atracţie sexuală spre persoane de acelaşi sex, în vara anului 2000, căutându-şi parteneri în rândul persoanelor fără locuinţă ce se adăposteau noaptea în tufişurile de pe malul râului Săsar din zona oraşului Baia Mare, a ucis prin lovituri aplicate cu pietre un număr de trei persoane, care nu au acceptat să întreţină cu el relaţii sexuale nefireşti. Astfel, procedând în acest mod, inculpatul a ucis în noaptea de 10 iulie 2000 pe victima G. loan, în noaptea de 3/4 august pe victima J. Alexandru iar în perioada 4-7 august 2000, tot pe timp de noapte pe victima B. Vasile.

                        Inculpatul Bota Grigore este căsătorit cu soţia sa Bota Maria, de 15 ani, însă din căsătoria acestora nu au rezultat copii. Relaţiile sexuale dintre cei doi soţi erau sporadice iar în ultimii ani, au lipsit în totalitate, inculpatul nefiind interesat, sub acest aspect, de soţia sa. În schimb, încă din tinereţe, înculpatul manifesta atracţie faţă de persoanele de  de sex masculin, cu care obişnuia să întreţină relaţii sexuale pe cale orală (rezultă din declaraţia inculpatului).

    Soţia inculpatului a aflat despre preferinţele sexuale ale soţului său de la organele de poliţie care, în perioada 1986-1987, l-au prins şi reţinut pe inculpat pentru faptul că a întreţinut relaţii sexuale nefireşti cu un alt bărbat. De asemenea, în urmă cu 3 ani, martora Bota Maria l-a surprins pe inculpat la domiciliul lor, în pat cu un bărbat, motiv pentru care acesta a reacţionat extrem de violent, din cauza bătăii primite, martora fiind nevoită să se refugieze la vecini .

                        În vara anului 2000, în căutare de parteneri cu care să întreţină relaţii sexuale nefireşti, inculpatul a început să frecventeze zona Staţiei CFR Baia Mare şi malurile râului Săsar din zona municipiului Baia Mare, locuri unde pe timpul nopţii se adăposteau diverse persoane fără locuinţă.

                         La data de 10 iulie 2000, după ce s-a înnoptat, inculpatul s-a deplasat în acest scop, în zona Staţiei CFR Baia Mare şi deplasându-se   paralel   cu   terasamentul căii ferate s-a apropiat de Staţia de benzină SHELL, unde   între gardul   benzinăriei   şi terasament, dormea victima G. Ioan.

                        Inculpatul s-a apropiat de victimă şi a scuturat-o ca să se trezească, după care i-a propus să întreţină relaţii sexuale pe cale orala,  dar victima a reacţionat cu iritare, adresându-i inculpatului cuvinte obscene şi cerându-i să plece. Datorită faptului că a fost refuzat, inculpatul a luat o piatră şi i-a aplicat victimei mai multe lovituri puternice în zona temporală stânga, după  care  a   părăsit neobservat locul faptei. Cadavrul victimei a  fost găsit a doua zi  şi efectuându-se autopsia cadavrului s-a constatat ca moartea numitului G. loan, a fost violentă, că ea s-a datorat contuziei, delacerării şi hemotragiei meningocerebrale cu fracturi craniene, leziunile tanatogeneratoare precum si corespondentul lor extern (plaga pleznită retroauriculara stâgă şi echimozele de la nivelul pavilionului urechii stângi) putându-se produce prin acţiunea de loviri active cu un corp contondent  dur, în cadrul unei heteroagresiuni (…).

                        Ulterior comiterii acestor fapte, în noaptea de 21/22 august 2000, inculpatul a încercat să întreţină relaţii sexuale nefireşti cu martorul P. loan, care dormea întâmplător pe iarbă, în zona Garii CFR Baia Mare, din declaraţia martorului rezultând că inculpatul a avut şi de această dată un bolovan asupra sa. Martorul care s-a trezit când inculpatul s-a aruncat asupra sa, a reuşit să anunţe imediat o patrulă a poliţiei, care l-a prins şi condus pe inculpat la sediu, în timpul cercetărilor ce au urmat stabilindu-se că acesta este   autorul   crimelor  comise asupra persoanelor fără adăpost, pe raza oraşului Baia Mare.

                        În cursul urmăririi penale, inculpatul atât la interogator şi în declaraţiile scrise personal cât şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală  a recunoscut săvârşirea infracţiunilor. În schimb, în faţa instanţei, a negat comiterea lor, susţinând că declaraţiile de recunoaştere din faza de urmărire penală le-a dat sub presiunea şi ameninţările anchetatorilor.

                        Chiar dacă inculpatul nu a mai recunoscut în faţa instanţei comiterea faptelor, din actele dosarului rezultă în mod indubitabil că acesta este vinovat de săvârşirea lor, declaraţiile de recunoaştere ale acestuia coroborându-se cu celelalte fapte şi împrejurări stabilite prin ansamblul probelor existente în cauză.

                        Astfel, în cauză s-a stabilit că inculpatul îşi căuta parteneri sexuali în rândul categoriei de persoane din care făceau parte şi victimele, categorie faţă de care avea, în acelaşi timp, şi o mare aversiune, ceea ce explică reacţiile sale violente în momentul în care era refuzat. De asemenea, inculpatul a fost recunoscut de martorul T. Gheorghe ca fiind persoana ce i-a propus să întreţină relaţii sexuale nefireşti şi care l-a ucis pe J. Alexandru iar apoi inculpatul a fost prins de organele de poliţie într-o împrejurare similară, celelalte două crime recunoscute de acesta în cursul urmăririi penale fiind comise în împrejurări asemănătoare. Totodată, procedându-se la examinarea inculpatului cu tehnica poligraf, a rezultat că acesta a fost sincer când a recunoscut comiterea faptelor.

                        Inculpatul a fost supus în timpul urmăririi penale unei expertize medico – legale psihiatrice, care a concluzionat că prezintă diagnosticul tulburare de preferinţă sexuală de tip homofil, că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi că are discernământul păstrat în raport de faptele pentru care era cercetat. Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. ” Mina Minovici” Bucureşti a recomandat însa efectuarea unei noi expertize medico – legale psihiatrice ce a fost dispusă în timpul cercetării judecătoreşti, în de expertiză medico – legală întocmit de Institutul de Medicină Legală “Mina Minovici” Bucureşti, concluzionându-se că inculpatul Bota Grigore, a prezentat la data comiterii faptelor, ca şi în prezent psihopatie antisocială, că a avut capacitate psihică de apreciere critica asupra faptelor de care este învinuit şi fată de care discernământul a fost păstrat.”

                         În cazul ucigaşului de boschetari – Bota Grigore, profilul psihologic formulat anterior prinderii acestuia a fost următorul:

– infractor bărbat;

– bolnav psihic pe fond sexual sau cu deviaţie sexuală (victimele au fost găsite cu şliţul pantalonilor desfăcut sau cu pantalonii traşi în jos);

– laş, nu lasă victimei nici o şansă (lovea cu piatra direct din mână, în timp ce victima dormea);

– putea fi un homosexual timid sau care nu-şi mai găsea un partener;

– căuta victime, care întotdeauna au fost sub influenţa alcoolului şi probabil consuma băuturi  alcoolice cu ele.

                        După identificarea lui Bota Grigore, cercetările au evidenţiat următoarele:

– cel în cauză a fost agresat sexual încă din minorat, fără a avea vreodată o viaţă sexuală normală;

– în armată era cunoscut ca homosexual (sex oral);

– când s-a căsătorit (la 26 de ani), a făcut-o de formă, fără a avea o viaţă sexuală normală. Şi după ce s-a căsătorit, a frecventat baia comunală unde-şi găsea parteneri. În anul 1989, a fost prins în flagrant în timp ce acostase un bărbat cu care a întreţinut o relaţie sexuală pe cale orală, fiind condamnat contravenţional. Pe măsură ce a înaintat în vârstă, şi-a găsit tot mai greu parteneri de sex. A început să frecventeze locurile virane, unde-şi găsea parteneri printre boschetari, care, de cele mai multe ori, acceptau o partidă de sex oral pentru o sticlă de băutură. Când „propozabilii” ripostau fizic sau verbal, Bota Grigore îi anihila prin lovire directă, cu pietre găsite în câmpul infracţional.

                        În cazul lui Bota Grigore avem o „dedublare” de personalitate, poate clasică. În familie şi la serviciu era un om deosebit: bun soţ (în afara tragediei sexuale, pe care soţia o accepta datorită celorlalte calităţi), bun cofetar şi bucătar, un partener spiritual cu un umor fin şi inteligent, bun coleg, iar cealaltă faţă este a criminalului care ucide fără scrupule oameni, fără o posibilitate efectivă de a se apăra.

                        Bota Grigore a fost judecat la Tribunalul Maramureş, fiind trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de omor, art. 174 Cod penal şi omor deosebit de grav art. 176 lit. “c” Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. “a” Cod Penal). Cu toate că, după locul şi intervalul de timp în care au fost găsite cadavrele, leziunile prezentate de acestea (plăgi zdrobite în regiunea capului), este mai mult decât probabil, că Bota Grigore a ucis mai multe persoane (chiar el a declarat acest lucru cu ocazia testării la poligraf), a fost trimis în judecată numai în trei cazuri, în celelalte concluziile medico-legale nefiind ferme şi clare, datorită faptului că nu s-a putut stabili în mod sigur cauza morţii, din cauza gradului avansat de descompunere al cadavrelor.

---