Echipamentul şi tehnicile de fotografiere s-au schimbat, dar nevoia de adevăr şi acurateţe în înregistrarea documentară a locului faptei a rămas şi va rămâne aceeaşi.Evoluţia tehnicii şi perfecționareamijloacelor moderne de punere în practică, fac din criminalistică o ştiinţă care se perfecţionează continuu. Din vremea profesorului R.A. Reiss (1875-1929), fondatorul Institutului de poliţie ştiinţifică de la Universitatea din Lousanne, care a pus bazele fotografiei judiciare în anul 1903, și până în zilele noastre, când aparatele foto conţin doar circuite electrice, senzori şi medii de stocare digitale, tehnica criminalistică a trecut printr-un proces tehnologic revoluţionar.

           Dacă acum două decenii foloseam aparatele foto analogice, acum avem posibilitatea să manevrăm de la distanţă aceste mijloace tehnice sau chiar să le adaptăm la alte dispozitive, care, prin intermediul tehnologiei, pot chiar zbura. În acest fel s-a dezvoltat şi s-a preluat cu success de către toate ţările occidentale şi de peste ocean aşa numita fotografie aeriană.

           Plecând de la simpla vizualizare  a câmpului infracţional, care poate fi făcută printr-o singură fotografie aeriană, ce ţine loc de fotografie de orientare sau schiţă, până la transformarea acesteia în mijloc principal de fotogrammetrie, necesar în întocmirea schiţei locului faptei, fotografia aeriană constituie un mijloc inovator de examinare criminalistică şi de ce nu de supraveghere, căutare şi descoperire aeriană.

          Perspectiva amplă a cadrelor foto sau video vizate din aer îmbinată cu costul relativ mic de achiziţionare a unor mijloace de zbor U.A.V. (unmanned aerial vehicles, denumirea oficială a dronelor) fac din aceste “mini-elicoptere” un aliat permanent al organelor de poliţie, şi nu doar în lupta cu infracţionalitatea, ci și cu terorismul.

          Trecând de faza de testare, aproximativ 5.000 de astfel de drone sunt folosite de unităţile de poliţie din S.U.A.. Belgia şi Marea Britanie și alte state care folosesc cu succes, în investigarea criminalistică, astfel de aparate de zbor.

          Cel puţin alte 50 de ţări au drone, iar unele, inclusiv China, Israelul şi Iranul, au proprii producători. Companiile de aviaţie, dar şi univer­sităţile şi cercetătorii guvernamentali proiectează o armată întreagă de aeronave ale viitorului, vari­ind ca dimensiuni de la colibri şi libelule robotizate, până la Phantom Eye, creat de Boeing, un gigant cu anvergura aripilor de 45 de metri.[1]

          Când vine vorba despre fotografia judiciară operativă de orientare a locului faptei, fotografiile aeriene sunt cele mai potrivite pentru a fi realizate. Imagini ale zonelor înconjurătoare, ale drumurilor, potecilor şi cursurilor de apă şi poziţia lor la faţa locului pot fi surprinse prin fotografia aeriană. Din păcate, nu orice echipă de cercetare la faţa locului are la dispoziţie un elicopter sau un avion pentru a putea efectua fotografii aeriene.[2]

          Fotografiile aeriene trebuie făcute cât de repede posibil, pentru a putea surprinde locul faptei nealterat de vreme (condiţii nefavorabile, ploaie) şi alţi factori de mediu, naturali sau produşi de om.

          Pentru efectuarea fotografiilor aeriene la faţa locului cu ajutorul unei drone este necesar, în primul rând, ca persoana care ghidează dispozitivul de la sol să aibă cunoştinţe în acest domeniu, deoarece manevrarea acestuia nu este un lucru tocmai simplu. Există sisteme de vizualizare de la sol, în timp real, a imaginilor surprinse de camera sau camerele video instalate pe drona. Acest sistem numit şi FPV (First-person view) permite utilizatorului poziţionarea camerei de pe dronă astfel încât să fie surprinse cadrele de interes. De asemenea, există şi ochelari FPV speciali pentru ca „pilotul” dronei să vadă exact ceea ce surprinde obiectivul camerei foto instalate la bordul UAV-ului.

          Imaginea unui autovehicul privit din aer poate lămuri aspecte cu privire la poziţia acestuia în dinamica producerii unui accident rutier, comparativ cu celelalte vehicule sau urmele formă cu aspect de rulare-frânare.

           Ataşez în cele ce urmează astfel de fotografii care să reliefeze beneficiile vizuale create cu ajutorul acestui mijloc tehnic de fotografiere.

Fotografii aeriane efectuate în curtea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Timiş, cu ajutorul unei drone quadkopter, echipată cu o cameră foto-video GoPro Hero3.  Cu ajutorul programelor Lucia Forensic sau Crime Zone se pot efectua măsurători direct pe fotografia în cauză, dacă sunt utilizate unităţi de măsură convenţionale şi vizibile. Pe lângă banda metrică, unitate de măsură ce este folosită în mod curent de către criminalişti în investigarea locului faptei, se poate utiliza şi o altă unitate de măsură, mult mai vizibilă de la înălţime şi anume un pătrat cu latura de 1 metru aşezat pe sol.

          Acest element reprezintă o dimensiune – etalon în fotografia digitală, dimensiune care este recunoscută de majoritatea programelor tip C.A.D.  şi faţă de care se calculează apoi toate dimensiunile care interesează pentru locul accidentului.

          Caracteristicile elementului de etalonare:

– amplasare pe carosabil, la locul faptei, într-o poziţie optimă faţă de vehiculele implicate;

– etalonul trebuie să aibe laturile rigide, astfel încât poziţa sa să fie perfect orizontală pe carosabil;

– dacă suprafaţa locului faptei este extinsă, elementul de etalonare va fi aşezat de două ori, în două poziţii diferite;

– fotografierea locului faptei împreună cu elementul de etalonare se va realiza de la o înălţime de aproximativ 10-15 metri, în funcție de aria câmpului infracțional,  si perpendicular pe sol.

          Timpul petrecut în aer de un astfel de echipament nu depăşeşte 20 minute în condiţii normale de exploatare, din acest motiv persoana care o dirijează trebuie să manifeste mult tact şi pricepere în manevrabilitatea acesteia. Fotografiile se vor efectua la o rezoluţie cât mai mare, care să permită ulterior examinarea obiectelor de la sol fără a avea defragmentări ale imaginii.

Legislație națională privind vehiculele aeriene fără pilot la bord

          Legislația națională ce reglementează zborul unor astfel de drone în spațiul aerian al României este deficitară. În cursul acestui an s-a demarat o inițiativă legislativă ce vizează completarea și reglementarea activităților aeronautice naționale, privind zborul aeronavelor fără pilot în spațiul aerian al României.

            Admisibilitatea la zbor a unor astfel de echipamente UAV având masa de operare mai mică de 150 Kg este permisul de zbor naţional.

          În conformitate cu paragraful RACR-AZAC.610 (Reglementare Aeronautica Civila Romana “Admisibilitatea la zbor a unor categorii de aeronave civile”), aliniatul (1), pentru UAV de categoria A (aşa cum sunt definite în paragraful RACR-AZAC. 105 articolul (4) aliniatul (i) nu este necesar nici un document de admisibilitate la zbor, cu excepţia celor a căror masă maximă la decolare depăşeşte 15 Kg şi sunt destinate operaţiunilor de lucru aerian.

       La momentul actual, cerinţele referitoare la operarea aeronavelor civile, inclusiv a UAV-urilor, sunt continute în următoarele acte normative:

1. Codul Aerian al României( Legea nr. 399/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 22 din 10/01/2006, modificată şi completată);
2. HG 912/2010 „Procedura de autorizare a zborurilor în spaţiul aerian naţional precum şi condiţiile în care decolarea şi aterizarea aeronavelor civile se pot efectua şi de pe alte terenuri sau suprafeţe de apă decât aerodromurile certificate” cu toate modificările şi completările ulterioare;
3. Reglementarea Aeronautică Civilă Română -RACR-RA „Regulile aerului”, ed. 2/2006, amendată şi modificată.