Dimorfismul sexual al craniului este consecinţa modificărilor feţei care apar la bărbaţi de la pubertate. Contracţiile mai puternice ale muşchilor capului şi cefei, muşchi care se inseră pe reperele anatomice craniene, determină tracţiuni mai puternice şi în consecinţă creşterea în dimensiuni a acestor repere.

Din punct de vedere antroposcopic craniul masculin se deosebeşte de craniul feminin prin: punctele sale de sprijin când este aşezat pe un plan orizontal (la bărbat se sprijină pe procesele mastoide, iar la femeie se sprijină pe maxilar şi pe condilii occipitali – Broca), dimensiuni mai mari, proeminenţele pentru inserţiile muşchilor capului şi gâtului mai reliefate (în special pe solzul occipitalului şi pe mandibulă), sinusurile craniene şi condilii occipitali mai voluminoşi, procesele mastoide mai late, cu vârful ascuţit (la femei vârful este rotunjit), creasta supramastoidiană (situată în prelungirea rădăcinii posterioare a procesului zigomatic al osului temporal) este pronunţată, putând să depăşească spre posterior meatul acustic extern, fosele temporale mai adânci, calota mai puţin boltită, glabela şi arcadele sprâncenoase proeminente, depăşind rădăcina nasului, grosimea parietalelor mai mare spre marginea sagitală (şi nu opus acesteia ca la femei), solzul occipitalului mai gros decât al frontalului (invers la femei), vertexul mai bombat, fruntea înclinată, puţin proeminentă, cu unghiul frontonazal mai adâncit (femeia având fruntea rotunjită, verticală şi puţin înaltă), tuberozităţile frontale şi parietale puţin proeminente, viscerocraniul mai dezvoltat decât neurocraniul, fiind mai lung şi mai lat, orbitele patrulatere cu marginile superioare îngroşate şi rotunjite, (la femei marginile superioare sunt ascuţite), tavanele orbitelor şi fosele lacrimale mai adânci, bolta palatină adâncă şi lată, apertura nazală strâmtă, cu margini ascuţite, mandibula în “V” (la femeie în “U”), ramura mandibulei mai verticală, gonionul = 125° (la femei mai obtuz), mentonul patrulater şi proeminent (la femei rotund sau ovalar, “lacks” al bărbiei), arcul dentar în “U” (la femei arcul dentar parabolic) şi procesul alveolar al maxilarului puţin proeminent . Se apreciază că trăsăturile craniului feminin sunt mai apropiate de acelea ale craniului copilului.

Dimorfismul sexual la adult – A Craniu de bărbat; B- Craniu de femeie

Stabilirea apartenenţei de sex după caracterele bazinului.

 Din punct de vedere al dimorfismului sexual, bazinul osos conţine cele mai importante repere anatomice, acurateţea determinării sexului prin examinarea acestuia fiind de 90%. Cercetările asupra dimorfismului sexual pe care îl prezintă coxalul, s-au desfăşurat asupra următoarelor zone ale acestuia: spaţiul preauricular, marea incizură ischiatică, marginea inferioară a osului şi ramurile ischiopubiene.

Trăsăturile primelor două zone sunt determinate de influenţa ortostatismului şi a mersului asupra osului, iar ale celorlalte, de gestaţie şi de particularităţile inserţiilor organelor genitale externe, fiind de aceea mai evidente după pubertate.

Dimorfismul sexual la oasele bazinului : A-bărbat; B-femeie (diferenţele sunt marcate cu linie accentuată şi cu săgeţi.)

Ca şi în cazul celorlalte piese scheletice, în cazul coxalelor se folosesc. în funcţie de materialul avut la dispoziţie, examenele antroposcopic, antropometric, radiologie (incluzând şi pelvimetria radiografiei) şi metoda amprentei genetice. La barbat : şanţul preauricular absent , aripile iliace mai vcrticale, puţin concave, tuberculul piriform prezent, gaura obturată ovalii, arcul ventral al pubisului absent, marea incizură ischiatică formă de unghi ascuţit, acetabulul, unghiul infrapubian 70 grade.