Expert criminalist,  Agent şef principal de poliţie, Bora Eugen
Tehnican criminalist,  Agent de poliţie, Damian Dorin  
Serviciul Criminalistic al I.P.J. Sibiu                                                                                                                                                                                               

             I.  În activitatea de expertiză criminalistică, balistică, se solicită, în cele mai multe din cazuri, stabilirea modelului şi tipului armei. Concluziile referitoare la modelul şi tipul armei de foc reprezintă un indiciu preţios pentru stabilirea împrejurărilor care au condus la săvârşirea unor fapte penale. De asemenea, cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei, în cazul folosirii armelor de foc, se solicită, primele date referitoare la arma descoperită sau folosită la comiterea faptei. Examinarea tehnică, propriu-zisă, a armelor de foc, reprezintă prima etapă a cercetărilor criminalistice de laborator la care este supusă arma, acesteia adăugându-se şi cercetarea muniţiei prezente în armă, a tuburilor şi proiectilelor găsite cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei precum şi cercetarea ţintei.

             Armele de foc prezintă date tehnice şi particularităţi care conduc spre identificarea acestora.

          Datele tehnice ale armelor de foc sunt următoarele:

–          Lungimea totală a armei;
–          Greutatea armei fără muniţie;
–          Greutatea armei cu muniţie;
–          Calibrul armei;
–          Lungimea canalului ţevii;
–          Grosimea peretelui şi calibrul ţevii armei;
–          Numărul şi direcţia ghinturilor;
–          Lăţimea ghinturilor.

            Armele au şi particularităţi de construcţie, acestea fiind redate de:

  1. Modul de construcţie al ţevii;
  2. Mecanismul de dare a focului;
  3. Direcţia de aruncare a proiectilelor;
  4. Modalitatea de montare a ţevii;
  5. Modalitatea de montare a închizătorului.

           Toate datele tehnice şi particularităţile de construcţie a armelor de foc reprezintă elemente fundamentale de identificare generală a acestora, elemente care se stabilesc prin examinarea minuţioasă a armelor, prin compararea cu altele asemănătoare sau cu date tehnice despre arme, prin măsurători sau prin consultarea unor specialişti.

           Privite, în sens, larg, ca urme, armele de foc prezintă o importanţă pentru buna desfăşurare a anchetei judiciare, pentru procesul de identificare a armelor de foc, criminalistica a stabilit o clasificare proprie a armelor de foc realizată după criterii specifice balisticii judiciare, clasificare care ajută la realizarea identificării de grup şi individuale.

            La începutul dezvoltării balisticii judiciare, o primă clasificare a armelor s-a bazat pe particularităţile armelor de foc de a folosii energia gazelor degajată de pulberea arsă, atât pentru expulzarea proiectilelor cât şi pentru rearmarea armei. Astfel armele de foc pot fi arme neautomate, care execută tragerea foc cu foc şi arme automate destinate tragerii cu foc continuu şi în serii şi arme semiautomate destinate tragerii foc cu foc.

             O altă clasificare a armelor de foc este cea care redă destinaţia armelor, acestea fiind arme militare, arme de vânătoare, arme sportive, arme speciale şi arme deghizate.

            De asemenea o clasificare a armelor de foc este modalitatea de confecţionare a acestora, cum ar fi armele cu ţeavă lisă (neghintuită), categorie din care fac parte armele de vânătoare, armele de tir redus şi pistoalele de semnalizare şi armele cu ţeavă ghintuită. Lungimea ţevilor armelor fiind şi ea o subcategorie de clasificare a armelor de foc.

               Armele de foc, de vânătoare, cu ţevi lise, sunt arme de foc care după lungimea ţevii fac parte din categoria armelor de foc cu ţeavă lungă, aceasta având dimensiuni cuprinse între 500 şi 800 mm..

               Calibrul armelor de foc, cu ţevi lise, este reprezentat de un număr abstract şi invers proporţional cu diametrul interior al ţevii. Principalele calibre ale acestor arme sunt diferite, acestea având valori de 12, 16, 18, 20, etc.

               În contextul cercetării criminalistice este necesar să se cunoască de către expertul criminalist unele probleme ale tragerii cu arme de foc.

              Fenomenul tragerii este azvârlirea glonţului sau a alicelor din canalul ţevii armei, ca urmare a presiunii gazelor rezultate din arderea pulberii din tubul de cartuş în urmă percutării şi detonării capsei acestuia din urmă.

            II. Caracteristicile principale, tehnice, specifice ale armelor de foc cu ţevi lise sunt redate în primul rând de puterea acestora, indiferent de destinaţie, putere care depinde, din punct de vedere constructiv, de calibru, „şoc” şi lungimea ţevilor.

          Calibrul.

           În cazul armelor cu ţevi lise, calibrul nu este exprimat în unităţii de lungime (mm.), ci în mod convenţional, printr-un număr care este cu atât mai mare cu cât calibrul ţevii este mai mic.

           Această modalitatea de stabilire a calibrului datează din perioada folosirii armelor de foc ce se încărcau pe la gura ţevii, cu bile sferice confecţionate manual prin turnarea plumbului. Dacă dintr-un pound (aproximativ 450 g) de plumb se confecţionau 12 bile cu diametre egale, bila era de calibrul „12”, iar denumirea a fost apoi preluată la definirea calibrului armei. Cu cât este mai mare numărul de bile obţinut dintr-un pound de plumb, cu atât  este mai mic calibrul armei. Calibrul 410 este o excepţie de la această regulă, acesta corespunzând unui alezaj de 0,410 inches.

             Prin convenţii internaţionale au fost stabilite următoarele calibre: 4, 8, 10, 12, 14, 16, 20, 24, 28 şi 32.

            Calibrele 4, 8 şi 10 sunt destinate armelor puternice pentru vânătoare specială, calibrele 12, 16 şi 20 sunt folosite în mod frecvent având o putere suficientă indiferent de scopul pentru care sunt folosite, iar calibrele 24, 28, 32 şi 410 sunt destinate armelor de foc cu putere redusă, având, în ultimul timp, tot mai puţine întrebuinţări.

             Şocul.

             Armele de foc cu ţevi lise prezintă două forme ale suprafeţei interioare a ţevilor, acestea fiind cilindrice conice şi şoc.

             Şocul este reprezentat de porţiunea de la gura ţevii care are diametrul interior mai mic faţă de restul ţevii, pe o lungime cuprinsă între 50 şi 60 mm.. Trecerea de la diametrul normal la diametrul „şoc” (strangularea) se realizează tehnologic în două moduri, respectiv cu panta uniformă (dreaptă) sau cu panta variabilă (parabolică), în continuare ţeava devenind cilindrică pe o porţiune cuprinsă între 15 şi 25 mm..

 img002   Imaginea 1 – Panta uniformă

 

 img003Imaginea 2 – Panta variabilă

               Şocul are ca scop concentrarea snopului alicelor la ieşirea din interiorul ţevii, astfel încât în timpul deplasării acestora pe traiectorie, rezistenţa aerului să fie cât mai redusă. În urma acestora rezultă faptul că „bătaia” eficace a armei respective creşte proporţional cu valoarea reducerii diametrului interior de la gura ţevii. Sistemul „şoc” al ţevilor armelor măreşte bătaia snopului de alice mărindu-i concentrarea n momentul efectuării tragerii.

img004

Imaginea 3

             În imaginea nr. 3 am folosit următoarele numerotări şi prescurtări:
                1 – tragerea cu ţeavă cilindrică;
                2 – tragerea cu ţeavă „şoc”;
                A – secţiunea cuprinzând numărul de proiectile provenite dintr-un singur tub de cartuş;
                R100 – raza cercului în care se regăsesc toate alicele provenite de la un singur cartuş, tras cu ţeavă cilindrică (1), respectiv cu ţeavă „şoc” (2);
               D1 – distanţa eficace a alicelor trase cu o armă cu ţeavă cilindrică;
               D2 – distanţa eficace a alicelor trase cu o armă cu ţeavă „şoc”.

              În funcţie de valoarea ştrangulării au fost definite următoarele categorii de „şoc”: şoc plin, ¾şoc, ½ şoc (semi-şoc), ¼ şoc şi 1/8 şoc.

              Mărimea şocului determină procentajul concentrării proiectilelor trase cu ajutorul unui cartuş într-o ţintă standard, la o distanţă convenţională, corespondenţele dintre aceste două mărimi fiind prezentate în continuare (imaginea 4).

Mărimea şocului

Procentajul de concentrare 0/0

Şoc plin

75-80

Şoc

70

¾şoc

60

½ şoc

55

¼ şoc

45

1/8 şoc

35

Imaginea 4

              Aceste corespondenţe sunt stabilite pentru tragerile executate într-o ţintă cu diametrul de 750 mm., poziţionată la o distanţă specifică fiecărui calibru. Procentajul poate varia cu câteva unităţi la tragerea cu aceiaşi armă şi este determinat de mărimea încărcăturii de azvârlire, viteza, numărul şi mărimea alicelor.   

            Pentru a obţine grupări foarte bune în urma tragerii, respectiv, pentru eficienţa acestei operaţiunii trebuie aleasă arma, în funcţie de şoc, şi de distanţa eficace impusă majorităţii operaţiunilor de tragere.

           Pentru tragerile la distanţe mai mari de 35 m. se vor alege arme cu şoc plin, strâns sau ¾şoc, pentru distanţe cuprinse între 30 şi 35 m., un şoc mediu, adică  ½ şoc iar pentru distanţe cuprinse între 25 şi 30 m., se vor alege armele cu ¼ şoc.

            Lungimea ţevii.

            Mulţi dintre utilizatorii armelor de foc cu ţevi lise consideră că lungimea ţevii unei arme determină considerabil performanţele, domeniul de utilizare şi caracteristicile împrăştierii alicelor. Totuşi, experimental s-a dovedit că, indiferent de calibru, lungimea ţevii unei arme va avea un efect minim asupra vitezei iniţiale şi a grupării loviturilor. Creşterea procentajului concentrării loviturilor, realizată în funcţie de creşterea lungimii ţevii, este prezentată în continuare (imaginea 5)

Lungimea ţevii (mm.)

Concentrarea loviturilor 0/0

Creşterea concentrării 0/0

640

68

–

680

72

4

700

74

6

760 – 780

77

9
 
Imaginea 5

  Lungimea ţevii armei trebuie aleasă în funcţie de tipul tragerii executate şi a experienţei personale a fiecărui trăgător   O ţeavă mai lungă va deplasa centrul de greutate al armei spre gura ţevii, dar va mării linia de ochire. Armele cu o ţeavă mai scurtă au o manevrabilitate mai mare, iar în situaţii care necesită executarea rapidă a tuturor operaţiunilor pe care le execută trăgătorul până în momentul dării focului, acestea sunt superioare celor cu ţeava lungă.

           III. Aceste caracteristici ale armelor de foc cu ţevi lise pot conduce spre o bună concluzionare în stabilirea tipului de armă examinată şi/sau folosită la comiterea anumitor infracţiunii, în momentul examinărilor grupărilor alicelor după executarea de trageri experimentale şi a grupărilor descoperite cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice în cazul folosirii unor astfel de arme.

         Cunoştinţele dobândite în domeniul armelor de foc cu ţevi lise pot fi exploatate şi în cazul aprecierii distanţei de tragere cu astfel de arme, apreciere ce se realizează pe baza numărului de alice care pot să lovească ţinta la diferite distanţe, calibrul armei şi modalitatea de construcţie a ţevilor fiind factori importanţi în determinarea aprecierii distanţelor de la care au fost efectuate tragerile, armele de foc cu ţevi lise „şoc” fiind mult mai eficiente, ca efect, la tragerile de la distanţe mai mari, comparativ cu armele cu ţevi lise cilindrice.

Bibliografie selectivă:

  1. V. Măcelaru, Balistica Judiciară, Ed. MAI, 1972;
  2. Ghe. Păşescu, Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei, Ed. Naţional, 2000;
  3. M. Valeriu, Determinarea distanţei de la care s-a produs împuşcătura prin examenul urmelor descoperite pe ţintă, Ed. MAI, 1967;
  4. C. Rosetii-Băleanu, Balistică şi tir de vânătoare, Ed. AGVPS, 1958.
  5. C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1972.