11-2001-attack-september-terrorism-terrorist-war

Conform deciziei-cadru care armonizează definirea infracţiunilor teroriste în toate statele membre ale UE, prin introducerea unei definiţii specifice şi comune, conceptul de terorism este o combinaţie de două elemente:

„-un element obiectiv, întrucât se referă la o listă de fapte penale grave (crimă, vătămări corporale, luarea de ostatici, şantajul, fabricarea de arme, comiterea unor atacuri, ameninţarea de a săvârşi oricare din faptele menţionate mai sus etc.);

– un element subiectiv, întrucât aceste fapte sunt considerate infracţiuni teroriste atunci când sunt săvârşite cu scopul de a intimida grav o populaţie, de a constrânge nelegitim un guvern sau o organizaţie internaţională să îndeplinească sau să se abţină de la a îndeplini un act oarecare sau de a destabiliza grav sau a distruge structurile fundamentale politice, constituţionale, economice sau sociale ale unei ţări sau organizaţii internaţionale.”

În S.U.A., definiţia general acceptată, deşi nu unica existentă, se referă la terorism ca fiind o folosire ilegală a forţei şi violenţei împotriva persoanelor şi a proprietăţii, pentru a intimida sau constrânge un guvern, populaţia civilă sau orice alt segment social, în vederea atingerii unor scopuri politice ori civile.  De aceea, în funcţie de originea şi obiectivele organizaţiei teroriste,  F.B.I.-ul împarte terorismul în două categorii: cel domestic, cu baze naţionale şi desfăşurat exclusiv pe teritoriul S.U.A., şi cel internaţional, implicând scene multiple de acţiune şi grupări de sorginte diversă, însă cu impact în planul siguranţei statului american.

            Pentru o eficientizare a luptei împotriva fenomenului de terorism, a cărui amploare este în creştere, F.B.I.-ul şi-a canalizat activitatea specifică pe două direcţii: incidentul terorist şi prevenţia terorismului. Dacă în primul caz actul ilegal a fost săvârşit, în cel de-al doilea el a rămas în faza de tentativă ori chiar sub forma unei simple intenţii/pregătiri, fiind astfel evitată producerea de pierderi umane şi materiale. În mod firesc, se preferă varianta secundă, a cărei definiţii suportă o plajă largă de intepretări: „prevenţia terorismului înseamnă situaţia in care o acţiune violentă produsă de un grup terorist sau de un individ cu intenţii şi mijloace violente este întreruptă cu succes printr-o activitate de investigaţii”.  De cele mai multe ori, pregătirea unui act de terorism este descoperită cu ajutorul unei reţele informative vaste, care implică o colaborare strânsă a instituţiilor de stat şi o activitate de culegere de informaţii extrem de bine organizată.

O mică parte dintre tentativele de terorism ajunge să fie cunoscută de public, tocmai pentru că ele sunt înăbuşite prin modalităţi specifice şi sunt legate de alte tipuri de activităţi infracţionale.  De exemplu, în 1999, forţele antiteroriste din Sacramento au arestat doi suspecţi care erau puşi în legătură cu un grup antiguvernamental extrem de activ şi care plănuiau să arunce în aer un depozit de propan din California. În momentul reţinerii, cei doi aveau asupra lor capse explozive, dispozitiv de detonare, grenade, substanţe chimice şi multe arme de foc. Acest grup infracţional organizat a fost mult timp sub supravegherea autorităţilor, din pricina acţiunilor sale ilegale diverse.

Uneori, poliţia şi serviciile de informaţii ajung să descopere din greşeală pregătirea unui atentat terorism. În august 2002, Poliţia Comitatului Pinellas din Florida a intervenit într-un incident domestic dintre Robert J.Goldstein şi soţia acestuia, descoperind însă numeroase arme şi explozivi în casa acestora. Mai mult, au găsit ulterior dovezi clare ale pregătirii unui atac terorism asupra Centrului Islamic al regiunii, chiar pentru data de 11 septembrie. Trei ani mai târziu, în apropierea Los Angelesului, Levar Washington şi Gregory Patterson au atacat o staţie de benzină, însă poliţia a reuşit să îi aresteze. Investigaţiile amănunţite au scos la iveală faptuul că cei doi, în calitate de membrii ai unei grupări musulmane, planificaseră mai multe jafuri armate pentru a strânge banii necesari finanţării unui atac terorist asupra unor baze militare americane, asupra unor instituţii israeliene şi asupra unor sinagogi din zona metropolitană.

Astfel de situaţii sunt evitate, orice stat încercând, prin instituţiile sale specializate, să obţină informaţii cât mai detaliate şi în timp util, tocmai pentru ca orice tentativă să fie documentată şi eliminată. Din nefericire, acesta este un deziderat greu de atins, iar situaţia din ultimele decenii a arătat că atacurile teroriste soldate cu victime şi pierderi materiale nu pot fi complet eliminate, ci doar reduse ca număr.

Chiar prin specificul lor, acţiunile teroriste presupun premeditarea, adică o activitate pregătitoare de cele mai multe ori extrem de amănunţită, legând scopuri, oameni şi mijloace. Cu cât reţeaua este mai complexă şi cu cât motivaţia este mai puternică, cu atât mai mult grupul infracţional riscă să se expună informativ, oferind indicii din cele mai diverse autorităţilor vigilente. Sau, lipsa totală de precauţie determină indivizii să comită erori simple, de natură a le demasca intenţiile: în 2004, David Nelson Hemphill a fost împiedicat să folosească arsenalul militar pe care îl deţinea, şi anume o armă de foc calibrul .45, materiale pentru fabricarea unei bombe, literatură antiguvernamentală şi materiale de informare cu privire la construcţia unei bombe. Asociatul său, Bruce Stephen Metzler, nu se lăsase mai prejos: avea două arme de calibrul .22, o puşcă de calibrul .233, o puşcă de asalt, un pistol, un revolver şi fotografii cu o clinică de avorturi ce fusese ţinta atacurilor cu bombă ale lui Eric Rudolph, un criminal în serie.

            Chiar şi în România, atentatul terorist a devenit o realitate îngrijorătoare, ce a determinat autorităţile să ia măsuri din cele mai serioase, pentru a asigura descoperirea în timp util a oricăror tentative. De exemplu, un caz suficient mediatizat a fost acela al numitului L.F.I., depistat în anul 2006 în apropierea localităţii Buziaş, jud.Timiş, în timp ce se deplasa spre Timişoara cu un autoturism ce urma să fie folosit în declanşarea unei explozii. În portbagajul maşinii au fost descoperite două butelii cu gaz şi un dispozitiv de detonare, format dintr-un telefon mobil şi un aprinzător de aragaz, legaţi cu fire electrice. Aflat în contact cu persoane din lumea arabă, individul se proclama în mod deschis adeptul protestelor violente împotriva celor vinovaţi de evenimentele din Orientul Apropiat, ceea ce a determinat expunerea sa în sfera de interes a serviciilor secrete.

            Până aici, s-a arătat că terorismul eşuat apare în două forme: una oficială, deconspiratoare, în care autorităţile pun capăt cu succes acţiunilor premeditate ale indivizilor sau grupurilor teroriste, şi una apropiată primei, putând fi numită de conexiune, în care conspiraţia teroristă este împiedicată de autorităţile ce au intervenit punctual într-o infracţiune comună, comisă incidental sau în legătură cu o viitoare acţiune teroristă.  Dar mai există o situaţie de terorism eşuat, cea mai periculoasă – atacul terorist este comis, însă rezultatul său nu se produce din pricina mijloacelor folosite sau dintr-o cauză aleatorie. În 2007, la ora 1,25 a.m., o ambulanţă a anunţat poliţia că iese fum dintr-o maşină parcată pe o stradă a Londrei, în faţa unui club. Imediat, zona a fost izolată, iar specialiştii au ridicat autoturismul pentru examinări, după ce au stabilit că pericolul de explozie a fost înlăturat. La ora 2,30 a.m., s-a emis un tichet de parcare ilegală pentru un Mercedes albastru, într-o zonă apropiată primei. După o oră, autoturismul a fost ridicat, însă odată dus în parcul de maşini, angajaţii au sesizat un miros suspect de benzină şi au alertat poliţia. Examinările experţilor au indicat că prima bombă, compusă dintr-o cantitate mare de benzină, butelii cu propan şi cuie, nu a provocat explozie din cauza absenţei unui oxidant. Aceleaşi materiale au fost găsite şi în cel de-al doilea autovehicul, împreună cu dispozitivul mobil de detonare. Din nefericire, în ziua următoare a avut loc un atac terorist la Aeroportul Internaţional Glasgow, în care o maşină a lovit cu putere intrarea în aeroport, explodând. Şoferul a decedat ca urmare a arsurilor provocate de focul izbucnit, însă copilotul a supravieţuit şi a fost condamnat mai târziu atât pentru comiterea acestui atentat, cât şi pentru cele două anterioare, împiedicate să-şi producă efectele dezastruoase.

            Indiferent de forma în care apare, terorismul ratat generează în plan juridic o probaţiune complexă, de cele mai multe ori cu un rol clar şi definitoriu în procesul penal. Culegerea probelor directe de natură criminalistică este înlesnită tocmai de absenţa efectului distrugător al atentatului. Varietatea urmelor şi obiectelor purtătoare de urme asigură identificarea suspecţilor şi conturarea celor mai plauzibile ipoteze de lucru. Fiindcă atacul terorist nu a produs efectul scontat, sunt descoperite atât urme ale acţiunilor de premeditare (acces la materiale informative, frecventarea unor medii sau anturaje specifice, legături cu reţele infracţionale, achiziţionarea de spaţii de lucru, materiale, echipamente etc., organizarea laboratoarelor clandestine, confecţionarea de arme, dispozitive explozive, contrafacerea de bancnote etc.), cât şi urme formă şi materie la locul faptei, a căror integritate a fost conservată. Experţii criminalişti au o misiune mai uşoară decât în cazul în care atentatul s-a soldat cu victime şi pagube materiale, implicit cu distrugeri masive ale posibilelor urme care să lege evenimentul de un individ ori de gruparea teroristă.                      

            În concluzie, eşuarea oricărui act de terorism este situaţia cea mai fericită în aceste timpuri în care folosirea violenţei extreme împotriva populaţiei şi a statului a devenit o practică frecventă, opusă oricăror idealuri umanitare.

Comisar şef Scrob Remus

Subcomisar Moşoarcă Claudia

 Agent şef Burileanu Ionel

(Serviciul Criminalistic – IPJ Timis)

           

 Bibliografie

http://www.unodc.org/pdf/terrorism/TATs/en/3IRoLen.pdf

http://www.fbi.gov/stats-services/publications/terrorism-2002-2005

http://en.wikipedia.org/wiki/2007_London_car_bombs

http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/7772925.stm

http://en.wikipedia.org/wiki/Failed_terrorism_plots

Photo source: http://tioharimrtie.blogspot.ro/2011/06/history-of-terrorism.html