Realizarea fotografiei judiciare în triplu plan a fost inspirată de triplul portret al lui Richelieu, realizat în anul 1623 de pictorul Philippe de Champaigne care a abordat sistemul triplei poze, nu ca instrument pictoral ci ca metodă psihologică bazată pe observarea trăirilor psihice.

Motivaţia titlului „ pespectivă a fotografiei judiciare”, o privim în sens bivalent, respectiv : perspectiva evoluţiei fotografiei judiciare şi pespectiva psiho-memorativă a acesteia. Apreciem că cele trei planuri distincte sunt în măsură a amplifica posibilităţile de memorare, revizualizare, percepţie şi remarcă psihologică a fotografiei judiciare.

Familiarizarea, modul de a ne servi de fotografia judiciară, „analizarea, descrierea şi memorarea,  într-un cuvânt de a scoate din ea tot ce este posibil de scos” ( M. Minovici ), sunt facilitate de tripla perspectivă.

Fotografia judiciară poate fi folosită cu succes în situaţia cercetării oricărui gen de infracţiune, cu ocazia efectuării celor mai diverse activităţi de urmărire penală şi în orice stadiu al procesului penal. Datorită diversităţii activităţilor în care fotografia judiciară îşi găseşte aplicarea, ea se clasifică în mai multe categorii, dar în cele ce urmează ne vom opri asupra fotografiei de semnalmente în scopul evidenţierii şi argumentării din punct de vedere psihologic, al unei îmbunătăţiri a metodologiei de lucru pe baza unui nou concept psihocriminalistic : fotografia judiciară în triplu plan.

Voi prezenta câteva argumente prin care fotografia în triplu plan poate îmbunătăţii identificarea din punct de vedere psihologic. Primul proces psihologic care intervine este cel perceptiv. Calitatea percepţiei depinde în linii mari de interacţiunea dintre obiectul de perceput şi subiect, considerându-se în acest sens atât factorii obiectivi de intensitate, instantaneitate, contrast prin care stimulii se impun, cât şi factori subiectivi cum sunt activitatea exploratorie, mecanismele de relevare şi extragere a informaţiei, modelele perceptive, motivaţiile subiectului care percepe, atitudinile sale, precum şi dispoziţia afectivă în care se află. Gestaliştii au aratat că unitatea sau integralitatea imaginii primare se datorează priorităţii întregului asupra părţilor şi rezultă din organizarea structurilor senzorio-motorii, conform gestaltului fizic. Bazându-ne pe această lege am realizat, prin tehnică fotografică, ideea triplului plan, astfel încât, pornind cu aceeaşi imagine de la un plan îndepărtat, apoi mai apropiat iar în a treia ipostază şi mai apropiat, nu am făcut altceva decât am realizat un stimul din ce în ce mai pregnant. În acest fel stimulul realizează un atac perceptiv care astfel se impune la nivel vizual şi se memorează şi interiorizează- atât ca detaliu cât şi ca întreg- mult mai uşor şi mai bine din punct de vedere calitativ uşurând redarea informaţiilor percepute. Nu e o condiţie suficientă pentru o bună întipărire şi conservare a unui stimul de memorat, să repeţi standardizat, orbeşte la nesfârşit acest stimul. A. Smirniv arată că repetiţiile variate făcute în diverse forme sunt mai productive decât cele uniforme.

Fiecare repetiţie trebuie să însemne o adâncime şi o perfecţiune a activităţii cognitive. Prin fotografia în triplu plan se realizează tocmai acest lucru, fiecare plan determinând, prin atacul perceptiv pe care îl realizează, o nouă activitate cognitivă ce întăreşte şi uşurează memorarea.

Logica cercetării criminale– Neculai Spirea Zamfirescu