Mediu social de provenienţă: familie dezorganizată, mama l-a părăsit când avea 8 ani, tatăl se află în penitenciar condamnat pentru acţiuni de tip terorist (a pus trei bombe într-un supermarket din Athena), dar şi pentru furturi din locuinţe. Numitul K.Passaris a crescut într-un orfelinat şi ulterior într-un centru de reeducare minori.

ANTECEDENTE PENALE sau „cartea de vizită”

–      la vârsta de 13 ani agresează cu cuţitul pe un coleg de orfelinat;

–      la vârsta de 14 ani este prins având asupra lui o cantitate de drog, cocaină, pe care urma să o comercializeze, este mutat într-un centru de reeducare minori;

–      la vârsta de 19 ani intră în cadrul forţelor armate elene pentru satisfacerea stagiului militar, după declaraţiile lui, mai mult obligat, având de ales între armată şi închisoare;

–      la vârsta de 21 de ani este condamnat de un tribunal militar la un an şi 8 luni închisoare pentru dezertare;

–      la vârsta de 24 de ani este deja căutat de poliţia elenă pentru mai multe jafuri comise asupra unor firme. Este arestat. Cu ocazia cercetărilor se solicită un examen neurologic, in timpul transportului spre spital, maşina care ducea deţinuţii, s- a oprit la tribunal unde au fost lăsaţi câţiva dintre ei. Cu această ocazie se pare că apropiaţi ai lui Passaris i-au dat un pistol. F.a spital acesta evadează. Sunt împuşcaţi doi poliţişti precum şi cel care îi dăduse arma lui K.Passaris.

–      în data de 02.03.2001, Passaris, împreună cu un alt individ neidentiiîcat, jefuiesc sucursala Băncii Public Power Corporation din cartierul atenian Periseri. Un casier încearcă să se opună şi este împuşcat mortal de către K.Passaris.

–      la data de 11 .05.2001 se pare că Passaris a împuşcat-o mortal pe Slavesva Blagka, o bulgăroaică de 23 de ani, care ştia prea multe despre subiect. Cadavrul fetei a fost găsit în parcul Trocadero din sudul Athenei. La câteva ore după ce este găsit cadavrul, Passaris şi un complice român au comis două jafuri armate în portul oraşului Pireu. După o urmărire spectaculoasă şi un schimb de focuri, cei doi abandonează maşina şi reuşesc să scape de poliţie.

–     la sfârşitul lunii iulie 2001 poliţia reuşeşte să îl localizeze, încercuind zona cu peste 50 de cadre. K. Passaris reuşeşte să scape, iar şeful Poliţiei Elene îşi dă demisia.

–     în luna septembrie 2001, Kostas, după cum îl strigă prietenii, intră în mod ilegal în România cu un paşaport fals, având asupra lui, după propriile declaraţii, două arme: o armă automată model “Scorpio” cu amortizor şi un revolver tip “Smith Welson”.

–     în noaptea de 24 – 25.11.2001 îi împuşcă mortal pe cei doi agenţi ai casei de schimb valutar „Mundi Exchange” şi sustrage suma de 575 milioane în lei şi diferite valute. La această ultimă infracţiune participă şi numita Mioara B.

–     în seara zilei de 27.11.2001 este arestat.

DATE REZULTATE DIN STUDIUL DOSARULUI

Trăsături ce constituie nucleul personalităţii criminalului. Personalitatea reprezintă un construct complex, procesual, de dimensiuni şi trăsături care conferă individualitate, unicitate, în modul de a fî şi de a acţiona al unei persoane. Ea merge dintr-un ansamblu de potenţial moştenite care se interacţionează cu influenţele mediului familial, şcolar, profesional mtr-o permanentă filtrare determinată de cadrele propriilor experienţe. Se generează, astfel, atitudini cvasiindividuale în raport cu persoane, evenimente, instituţii şi moduri de a acţiona, corelate lor. Studiul personalităţii infractorului reprezintă încercarea de a descoperi şi explica constelaţia de dimensiuni, modul de emergenţă, precum şi cauzele care determină actualizarea ei, într-un comportament criminal. Deoarece, de cele mai multe ori, actul infracţional este un act ascuns, el este studiat în baza documentelor care încearcă să-l reconstituie.

Dosarul inculpatului K.Passaris privind ultima infracţiune conţine aproape 500 de pagini de mărturii, expertize, cercetări la faţa locului, reconstituiri. Fiecare dintre aceste documente are propriul roi în stabilirea adevărului, reprezentând ’’cărămizile” procesului penal. Ele dau însă şi informaţii utile despre modul de a fi, de a acţiona, de a gândi ai principalilor “actori” implicaţi, despre personalitatea acestora.

Cea mai vizibilă caracteristică a personalităţii lui K.Passaris este opoziţia făţişă în raport cu organele de aplicare a legii (poliţia). Ea este observabilă din primul moment al arestării sale şi continuă de-a lungul întregului proces pena). Această atitudine de beligeranţă în raport cu reprezentanţii instituţiei de aplicare a controlului social nu este decât o expresie a unei dimensiuni antisociale a personalităţii lui. Passaris este un infractor căruia nu îi pasă de lege, se simte deasupra ei, şi cel puţin egal cu cei care o aplică.

La finele anului 2002, K.Passaris înaintează instanţei un memoriu care se vrea a fi o chintesenţă a filosofiei de viaţă a inculpatului. Redau în continuare câteva idei ce exprimă clar opoziţia anterior menţionată: “Din şcoală şi până în armată am cunoscut nedreptatea şi inegalitatea. Toţi eram egali dar cîţiva erau mai egali… Nea vând deci credinţa în vreo ideologie, dar neavând nici ceva nou de propus şi, bineânţeles, negând să trăiesc ca un sclav, nesupunându-mă nedreptăţii, am ales ilegalitatea. După trei tentative de omor la adresa mea toate fiind organizate de poliţie după uciderea cu sânge rece a doi dintre prietenii mei, a unuia Ia nici un metru distanţă în faţa mea, neînarmat fiind, consider că am dreptul să vorbesc despre o situaţie beligerantă. Neluând în considerare şi alte motive, aceste acţiuni în sine. sunt motive de război! Şi după cum se ştie, războiul provoacă victime de ambele părţi, însă nu eu am trasat limitele acestui război, eu doar le-am urmat până în punctul în care a ajuns şi duşmanul’’. Este observabil cum subiectul găseşte justificări externe pentru conduita sa cum ar fi: inegalitate a şanselor sociale, abuzuri ale organelor de aplicare a legii.

O caracteristică semnificativă a personalităţii lui K.Passaris este impulsivitatea. Aceasta se defineşte în cazul lui ca o tendinţă de a acţiona nechibzuit, nereflectat, trecerea la act rcalizându-se incoercibil, imperios, cu un slab control al voinţei şi cu consecinţe, în majoritatea situaţiilor, periculoase. Modul de desfăşurare a ultimei infracţiuni dovedeşte prezenţa acestei laturi în personalitatea subiectului, precum şi faptul că, în situaţii favorizante, ea devine dominantă. Infracţiunea din noaptea de 24-25.11.2001 a fost săvârşită pe un bulevard ultracentral al capitalei, la o oră la care circulaţia era semnificativă fără nici un fel de pregătire prealabilă, la 800 de metri de sediul unei secţii de poliţie şi, având ca motiv dorinţa de a-i demonstra unei femei calităţile de infractor temut.

De altfel martora B. Mioara, care l-a însoţit pe K.Passaris de-a lungul întregii perioade, redă sugestiv comportamentul impulsiv al criminalului. “Ne plimbam pe bulevard şi la un moment dat trecând pe lângă o casă de schimb valutar, Kostas m-a întrebat dacă vreau să văd cum facc el rost de 50 de dolari. Eu i-am răspuns că nu, el a râs şi a spus că a glumit. Am intrat într-o casă de schimb valutar, inculpatul a întrebat-o pe vânzătoare dacă schimbă valută pe loc şi la răspunsul afmnativ al acesteia, inculpatul a spus că va reveni în două minute. Acea casă de schimb este situată într-o scară de bloc dar era prevăzută cu grilaje, accesul fiind permis doar la ghişeu. Inculpatul mi-a spus să mergem la o altă casă de schimb şi în momentul în care a ajuns în dreptul casei de schimb „Mundi Exchange”, inculpatul s- a întors cu spatele, a încărcat pistolul pe care îl avea asupra lui… M-a luat de mână şi am intrat împreună în incinta casei de schimb. înăuntru erau doi bărbaţi aşezaţi la o masă. K.Passaris a dat bună seara, a scos pistolul şi i-a împuşcat pe amândoi.” Mioara relatează şi alte situaţii imediat premergătoare sau ulterioare săvârşirii asasinatului în care apare comportamentul impulsiv al lui Passaris.

Anterior evenimentului, în momentul în care se aflau împreună în incinta unui Internet Cafe, la mirarea gălăgioasă a unui grup de tineri, K.Passaris îi spune martorei B.Mioara că ’”dacă vrea poate sa îi împuşte pe toţi”. Revine după câteva fracţiuni de secundă spunând “am glumit”. Un episod similar se produce şi în locuinţa închiriată de subiect, unde, după producerea jafului şi asasinarea celor doi angajaţi ai casei de schimb valutar, Passaris, cu părere de rău, îi aduce la cunoştinţă martorei B.Mioara că trebuie să o omoare. EI încarcă pistolul şi îl îndreaptă spre numita B.Mioara. Zâmbeşte şi, după câteva secunde, spune “am glumit”. Aceste conduite indică, de asemenea, o instabilitate psihică.

Subiectul priveşte deci propriul comportament violent ca o modalitate de a reacţiona la diverse situaţii care au pus în pericol integritatea fizică şi psihică proprie sau a celor apropiaţi. Uită, în schimb să precizeze că el sau prietenii săi au fost cei care au determinat, au generat chiar acele situaţii. în aceeaşi notă argumentativa se înscrie şi relatarea unui jaf armat al unei bănci din Grecia. în care atribuie vina pentru evenimentele întâmplate angajaţilor băncii – “eu am luat doar banii, am ieşit din bancă iar un angajat al băncii a ieşit după mine şi a început să tragă. Dacă stătea cuminte nu se întâmpla nimic. Iar acum cu sunt criminalul iar el este eroul”.

O latură specifică a personalităţii lui Passaris o constituie indiferenţa afectivă. Subiectul acestui studiu a fost crescut intr-un mediu (orfelinat, centrul de reeducare minori) cu serioase carenţe afective şi în care modelele de relaţionare erau bazate pe raporturi de forţă. Indiferenţa afectivă este exprimată chiar de Passaris care susţine senin că nu simte nimic atunci când ucide. Dar şi mai grav este că nu prezintă nici un fel de remuşcări. Vorbeşte despre ultima faptă “ca şi cum ar fi comis-o” cu indiferenţă şi detaşare. Martora B.Mioara relatează că unul dintre angajaţii casei de schimb nu a murit instantaneu la primul foc de armă tras asupra lui şi că l-a implorat pe K.Passaris să nu îl omoare deoarece are familie. Drept răspuns acesta a mai tras trei focuri de armă asupra lui. De altfel testele proiective de personalitate care i s-au administrat au indicat blocaje în manifestarea perceptibilă a afectelor. într-o oarecare măsură este firesc acest comportament deoarece în lumea criminalilor este apreciat sângele rece, iar manifestarea unor sentimente pozitive ca mila, iubirea, sunt considerate semne de slăbiciune. Totuşi trebuie să menţionăm că relaţiile cu un număr restrâns de parteneri de infracţiuni Passaris le doreşte bazate pe un gen de loialitate reciprocă.

Această conduită apare pe fondul lipsei unui nucleu familial şi al nevoii de apartenenţă la un grup, al existenţei unui trecut infracţional comun cu aceşti indivizi. Este o consecinţă a socializării negative în concordanţă cu legile nescrise ale lumii interlope.

Relaţia cu Mioara B. dovedeşte totuşi că K.P. se poate abate dé la acest tipar. Ea este prostituata preferată pe care nu o bate, ale cărei numere de telefon Ie găsim înregistrate de mai multe ori în telefonul lui mobil, în faţa căreia face demonstraţia de forţă din noaptea jafului şi pe care o lasă în viaţă după acest eveniment.

Am surprins în personalitatea lui K.Passaris câteva note distincte de egocentrism, demonstrativîtate, scepticism, toleranţă redusă la frustrare.

Elemente relevate de examenul psihologic.

Expertiza medieo-legală psihiatrică surprinde următoarele:

–               personalitate structurată dizarmonic, cu trăsături de instabilitate, impulsivitate, toleranţă scăzută la frustrare;

–               eficienţa intelectuală a subiectului este situată ia nivelul inteligenţei medii superioare;

–       chestionarul de personalitate W.-M. evidenţiază, în planul personalităţii manifeste, tendinţe antisociale şi de instabilitate psihică;

–               profilul Szondi relevă în sfera vieţii afective disimularea afectelor, teama ca semenii să nu creadă unele lucruri rele despre el, slăbiciunea frânei etice. Eul subiectului luptă prin mecanisme de negare contra posedării, maliţiozitate, şiretenie, subtilitate, self-control, supratensiunea tendinţei spre negare, spre devalorizare. Subiectul are impresia că este mereu frânat în elanul său, că nu se poate realiza şi nu îşi poate îndeplini dorinţele.

In vectorul sexualităţii, o sexualitate normală.

în vectorul contactual – dificultate de a se adapta la nou, ataşament faţă de experienţa proprie, incapacitatea de a-şi modifica opiniile, perseverare.

Concluzia raportului de expertiză medico-legalâ psihiatrică cu nr.A 1/460 din 2002 a fost umiătoarea: numitul K.Passaris prezintă o tulburare de personalitate de tip antisocial.

La data de 26.02.2003 a fost examinată cu ajutorul tehnicii poligraf numita Mioara B. şi s-a stabilit că are un comportament sincer în raport cu cele relatate, iar la data de 06.03.2003 a fost examinat şi numitul K.Passaris. In raportul de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr.l 51386 din 24.03.2003 am stabilit prezenţa unui comportament nesincer al subiectului în raport cu faptele investigate.

După efectuarea unei examinări cu tehnica poligraf i s-au aplicat subiectului două teste proiective: testul Luscher şi testul Szondi. Reexaminarea cu ajutorul testului Szondi ne aduce câteva date noi:

–               vectorul sexual ne indică un slab nivel al activităţii fizice, o anumită iritabilitate determinată de hipersensibilitate la insulte imaginare sau reale;

–               vectorul paroxismal ne indică acceaşi incapacitate de a-şi manifesta emoţiile într-o manieră perceptibilă, sunt prezente, de asemenea, puternice tensiuni exhibiţioniste care sunt frustrate (subiectul se afla de aproape un an izolat singur în celulă, refuzând să iasă la plimbare sau să beneficieze de dreptul la o baie caldă săptămânală).

–               Structura Eu-lui indică faptul că, comportamentul antisocial este o consecinţă a procesului de proiecţie în sensul că vina pentru propriile frustrări este atribuită anumitor persoane din ambianţă. Selecţia realizată pentru profilul Eu-lui statistic este cea mai. des întâlnită la subiecţii care luptă pentru libertatea propriului Eu, care, pe de-o parte, se revoltă împotriva legilor exterioare şi pe care, pe de alta parte, nu le pot ignora. Acest lucru, de altfel, reiese în mod pregnant din memoriul adresat instanţei. Tema centrală a acestui memoriu este revolta împotriva sistemului social. „Este deci necesar să vorbesc puţin despre persoana mea şi despre modul in care văd eu lucrurile. Este posibil ca această acţiune să nu reabiliteze realitatea, sigur însă va explica, în mare măsură, cum şi mai ales de ce mă aflu în această situaţie, în faţa acestei instanţe de judecată. Este adevărat că mi-am petrecut o mare parte din viaţă în afara legii conştientizând însă, şi iară ca această realitate să fie un scop în sine, ci doar mijlocul prin care mi-am dobândit adevărata independenţă. Nu mă îndoiesc că, pentru a se asigura libertatea cetăţeanului în societate, este de la sine înţeleasă necesitatea justiţiei şi cum pentru a exista justiţie este, de asemenea, necesară legiferarea care să stabilească atât limitele cetăţeanului, cât şi pe cele ale societăţii. Mai înainte am spus că nu ani respectat legile pentru a deveni independent, iar în acest moment susţin că legile sunt necesare pentru a exista libertate în cadrul societăţii, fapt care pare contradictoriu. In esenţă nu este, deoarece din moment ce autorităţile însărcinate cu implementarea şi asigurarea acestor legi, împreună cu clasa dominantă nu ezită să încalce limitele legale pe care ei înşişi le-au stabilit, legile pe care le emit sunt de interes personal şi nu de interes general, fapt care face ca atât legile nedrepte, cât şi libertatea cetăţeanului să fie efemere.

Încă de la începuturile societăţii, democratice sau nu, legea a fost folosită fară nici o excepţie pentru protecţia clasei dominante, împotriva intereselor populare. Deci a bogaţilor împotriva săracilor. Aceasta a fost şi motivul pentru care a luat fiinţă sistemul opresiv, păstrat cu siguranţă până azi. Dovada faptului că legea a fost folosită în apărarea intereselor clasei dominante este şi apariţia închisorilor. Este deja cunoscut faptul că motivul înfiinţării lor era, la vremea aceea, lipsa forţei de muncă.

Trebuie să studiem nu pentru a dobândi cunoştinţe reale, ci pentru a primi un document cu care să putem deveni angajaţi ai unei societăţi multinaţionale sau funcţionari publici, dacă bineînţeles suntem norocoşi.

Aşa poate vom reuşi, din motiv pur economic, să dobândim un procent mai ridicat de libertate în comparaţie cu ceilalţi care nu au izbutit, deoarece astăzi situaţia economică determină şi valoarea libertăţii.

Nu poate nimeni să susţină că muncitorul care lucrează de dimineaţa până seara este cu adevărat liber. Desigur că şi-a câştigat dreptul de a cumpăra un nou model de televizor sau maşină pentru a se plimba cu aceasta demonstrativ pe şoselele oraşului abordând aceeaşi mândrie de care dădeau dovadă sclavii din fermele sud- amerîcane în momentul în care reuşeau să devină supraveghetori. Când am înţeles mărimea nedreptăţii şi a sclaviei, realitatea la modul în care s-a prezentat a încetat să mă atragă, după cum, încetul cu încetul, au încetat să mai aibă vreun fel de influenţă asupra mea legile nedrepte ale societăţii.

De altfel, faptul că am trăit în afara legii nu înseamnă că am trăit în afara moralităţii. Casa săracului nu a avut de ce se teme de mine. In măsură mai mare obiectivele mele au fost băncile, societăţile sau organismele publice. Niciodată nu am refuzat acordarea unui ajutor atunci când mi-a fost cerut, niciodată nu am trădat şi nu am colaborat cu organele de cercetare penală. In nici un caz nu doresc să credeţi că încerc să-mi înfrumuseţez personalitatea şi să mă prezint ca un Robin Hood contemporan’’.

Testul LUSCHER

a)         Caracteristicile reţinute indică faptul că subiectul se simte insensibil, nepăsător şi crede faptul că circumstanţele îl forţeză să-şi reţină dorinţele (aceeaşi reţinere a structurii afective).

b)        Sursele de stres:

-interpretare fiziologică, stres rezultat din deziluzie şi autoprotecţie plină de vigilenţă pentru a preveni un eşec (cădere ulterioară);

-interpretare psihologică: speranţele neîmplinite l-au adus pe subiect la nesiguranţă şi la o vigilenţă încordată. Nu este dispus să plece capul sau să renunţe la ceva şi doreşte siguranţa ca protecţie împotriva oricărei căderi sau pierderi a poziţiei sale. De altfel, subiectul ne relatează: „şi ce vor scrie ziarele mâine; că Passaris a căzut la testul cu detectorul de minciuni? “

Subiectul se îndoieşte că lucrurile se vor îndrepta în viitor, dar atitudinea negativă îl face să-şi exagereze pretenţiile şi să refuze compromisurile rezonabile. De altfel, în timpul interviului post-test al examinării poligraf, în încercarea de a-1 convinge să-şi recunoască fapta, subiectul relatează că i s-a propus să îşi recunoască fapta în schimbul unei pedepse de 24 ani.

Percepţia de sine.

In interviul post-test, Ia întrebarea legata de posibilitatea modificării comportamentului său infracţional, subiectul este extrem de sceptic,, el susţine că oamenii în general nu se schimbă în mod fundamental. Pentru a argumenta punctul de vedere ne relatează o experienţă personală. „Eram hăituit de poliţie şi, ia un moment dat, m-am ascuns în subsolul unei biserici, m-am rugat la Dumnezeu să mă scape promiţând că nu voi mai ucide niciodată. în ziua aceea am scăpat de urmărirea poliţiei dar, după câteva luni, am ucis din nou. ”

CAUZELE SĂVÂRŞIRII INFRACŢIUNII

Factori predispozanţi.

întrebarea fundamentală este: ”De ce a săvârşit K.Passaris această infracţiune sau care au fost cauzele declanşării şi ale trecerii la act în această infracţiune?“

Profilul psihologic şi studiul dosarului au oferit o ipoteză plauzibilă.

Dintre factorii predispozanţi enumerăm: statutul de infractor recidivist cu un comportament violent, agresiv, obişnuit cu utilizarea armelor de foc, cu tipul acesta de infracţiuni; prezenţa unei tulburări de personalitate de tip antisocial.

Acest tip de personalitate este caracterizat de specialişti că înregistrând următoarele simptome:

–          subiecţii conllictuali manifestă agresivitate fizică faţă de propria familie/ cercul de apropiaţi;

–        fură şi distrug obiecte, se implică în activităţi ilegale;

–        conduc automobilul imprudent sau sub influenţa alcoolului ori a drogurilor;

–        nu-şi respectă obligaţiile financiare şi sunt incapabili să-şi păstreze o slujba;

–   capacitatea de exprimare a emoţiilor este redusă, iar conduita agresivă este o consecinţă a răzbunării şi nu determină sentimente de vinovăţie sau remuşcare;

–    încă de timpuriu, în adolescenţă, accşti subiecţi se simt atraşi de ţigări, alcool sau droguri, se angajează în relaţii sexuale inadecvate.

Deşi cei mai mulţi dintre aceşti subiecţi au un nivel normal al inteligenţei, frapează la ei prezenţa sentimentului de nefericire personal, a stărilor de tensiune emoţională, a depresiei, incapacitatea de a tolera plictiseala, convingerea (adeseori corectă) că ceilalţi le sunt ostili. La bază stă o tulburare de comportament. Primele simptome de comportament ale acestei tulburări la bărbaţi sunt vizibile încă din copilărie.

Autorii americani apreciază că cel mai probabil, persoanele cu această tulburare au morţi premature şi violente. S-ar părea că hiperactîvitatea cu deficit de atenţie şi tulburările de comportament din timpul pubertăţii s-ar constitui ca factori predispozanţi. Absenţa unei educaţii parentale consistente creşte posibilitatea ca tulburarea de comportament să devină tulburare dc personalitate de tip antisocial Alţi factori predispozanţi: abuzuri suferite în copilărie, fuga de acasă, absenţa unuia sau a ambilor părinţi.

Se pare că tulburarea este mult mai frecventă la bărbaţi decât la femei şi este de 5 ori mai frecventă pentru rudele de gradul I ale bărbaţilor cu această tulburare şi dc 10 ori mai frecventă decât la rudele biologice ale femeilor diagnosticate cu această tulburare.

Se observă cu uşurinţă că numeroase aspecte se potrivesc aproape perfect cu evenimentele din anamneza subiectului.

La aceste elemente se adaugă o anumită demonstralivitate, nevoia de recunoaştere socială chiar în rândul infractorilor din România, şi o stare afectivă în raport cu numita B.Mioara, prostituata întâlnită la Bucureşti.

Trecerea la act.

Derulând filmul evenimentelor, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor M.Gabriel şi B.Mioara, în seara de 24.11.2001, subiectul participă la sărbătorirea zilei de naştere a unei cunoscute a martorului M.Gabriel, unde consumă alcool, în special şampanie. O sună de mai multe ori la telefon pe Mioara B, solicitându-i să se întâlnească cu ei. K.Passaris pleacă la întâlnire împreună cu prietenul său M.Gabriel şi se întâlnesc cu Mioara B. la restaurantul “Trattoria”. Simţindu-şi ameninţată poziţia privilegiată pe care o avea în relaţia cu Mioara B. de prezenţa prietenului său, îi solicită Mioarei B. să îi spună iui Gabriei M. că ar dori să se retragă şi să se deplaseze la domiciliu, pentru a se debarasa de acesta. Comportamentul subiectului pare să fie determinat de nevoia de a o impresiona pe Mioara. Se ‘consumă în continuare alcool, iar la plecarea din restaurant o invită pe aceasta la un internet cafe, pentru a-i arăta care este poziţia lui în lumea infractorilor eleni. Aici accesează si te­ul unui ziar grecesc în care era prezentată arestarea lui în urmă cu un an. Evenimentele se derulează ulterior aşa cum au fost prezentate într-o secţiune anterioară a lucrării (cu privire la cele două case de schimb valutar)

Apreciez că mobilul infracţiunii nu au fost banii, ci dorinţa de a-i demonstra numitei B.Mioara calităţile de infractor, în încercarea de a o impresiona.

Nevoia de a impresiona o femeie este consecinţa unui sentiment nutrit în raport cu ea. Faptul că nu a omorât-o pe Mioara B. vine în sprijinul acestei ipoteze. Passaris nu recunoaşte că ar avea vreun sentiment faţă de Mioara, încercând să afişeze o atitudine indiferentă. Nu am surprins însă nici un fel de sentimente negative ca: denigrare, ură, dorinţă de răzbunare, cu toate că ea reprezintă martorul principal al acuzării. Din păcate, modalitatea cea mai cunoscută şi mai utilizată de Passaris de a impresiona este crima, toate infracţiunile de omor săvârşindu-1 e în prezenţa a cel puţin un martor.

CONCLUZII

Se regăsesc la K.Passaris marea majoritate a dimensiunilor ce constituie în general nucleul personalităţii criminale: agresivitate, impulsivitate, indiferenţă afectivă, toleranţă redusă la frustrare. Ele se constituie m literatura de specialitate într-o veritabilă amprentă psihocomportamentală a acestui tip de infractor. Alături de aceste elemente în personalitatea lui Passaris se surprind note de negocentrism, şiretenie, instabilitate şi o inteligenţă medie superioară pervertită.

Toate aceste trăsături sunt potenţate de o atitudine vădită de opoziţie în

raport cu ordinea socială existentă, de beligeranţă declarată instituţiilor cu rol în

menţinerea acestei ordini.

Orice formă de reeducare reprezintă un efort inutil în cazul lui. Dacă vreodată

va ti pus în libertate sau va evada, el îşi va relua activitatea infracţională şi,

chiar mai mult, este posibil să alunece spre criminalitatea de tip terorist.

Dublul asasinat săvârşit în România în luna noiembrie 2001 a fost unul gratuit, un dans al cocoşului pentru care K.Passaris a fost condamnat la detenţie pe viaţă, la data de 30.07.2003.