Întreaga umanitate, prin istoria ei reflectă dintr-un anumit punct de vedere o adevărată istorie violenţei speciei umane.

De-a lungul timpului formele violenţei s-au îmbogăţit, iar pe parcursul evoluţiei societăţii umane chiar au căpătat o amploare din ce în ce mai mare, cu toate mijloacele şi costurile sistemelor de apărare împotriva acesteia care au fost dezvoltate permanent.

O formă specială de manifestare a violenţei o reprezinta terorismul, fenomen care presupune folosirea deliberată şi sistematică a unor mijloace de natură să provoace teroarea, având drept caracteristici, intimidarea prin acte de cruzime şi violenţa iar ca mijloace răpirea, asasinatul, execuţiile sumare sau alte forme ale violenţei oarbe, terorismul a fost prezent în toate epocile istorice, el caracterizâdu-se în fiecare perioadă istorică prin anumite trasături specifice, în raport cu scopul urmarit.

Terorismul a ajuns în zilele noastre una din cele mai importante şi spinoase probleme cu care se confruntă astăzi omenirea. Datorită complexitătii fenomenului nu s-a ajuns nici până astăzi la elaborarea unei definiţii care să acopere toate aspectele terorismului şi deci să fie unamim acceptată ca şi concept teoretic.

Cu toate că atât în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite cât şi la nivelul altor organisme internaţionale această problemă a terorismului a fost abordată de mai multe ori, din anul 1972 fiind creat prin Rezoluţia 3034 a Adunării Generale a O.N.U. un Comitet Special pentru terorismul international, nici până în prezent nu s-a ajuns la o definiţie unanim acceptată. Mai mult nu s-a reuşit nici obţinerea unui consens general asupra măsurilor necesare pentru prevenirea şi combaterea actelor de terorism. Dificultatea derivă dintr-o serie de probleme pe care le ridică caracterul politic al terorismului, astfel :

a) O primă problemă o reprezintă pe plan internaţional existenţa unor poziţii statale divergente cu privire la legitimitatea anumitor organizaţii teroriste. Formula deja consacrată pentru această stare de fapt este: ”ceea ce pentru o persoana înseamnă terorism pentru o alta reprezintă lupta de eliberare natională”.

b) De multe ori punctele de vedere contradictorii sunt rezultatul unor conflicte de interese în planul politicii internaţionale şi al sferelor de influenţă regională.

c) În sfârşit există o confuzie extremă în delimitarea terorismului de celelalte forme de violenţă: crimă organizată, lupta de gherilă, razboi civil, revoluţii, rebeliuni, etc.

Termenul de terorism provine din latinescul “terror-terroris”care înseamnă frică, spaimă, teroare.

Prin “teroare”se înţelege o stare de teamă extremă care înspăimântă, tulbură şi paralizează; teama provocată prin acte de violenţă. Prin “terorism”ca metodă de acţiune, se înţelege practicarea terorii, termenul desemnează actele de natură să provoace într-un anumit mediu un sentiment de teamă intensă prevestitoare a unui rău inevitabil, cu alte cuvinte acte intimidante sub toate raporturile.

Se poate adauga că în categoria infracţiunilor, privite în ansamblu, sunt considerate infracţiuni de terorism acelea care, într-un caz concret, constituie ameninţări grave cu tendinţa de a se repeta, astfel practicarea terorii, reprezintă trasătura comună a tuturor actelor de terorism.

Terorismul obişnuit mai exact terorismul de drept comun se poate înfăţişa sub forma oricărei infracţiuni de drept comun care să prezinte caracteristicile intimidării (de exemplu ucigaşii în serie, incendierea repetată a clădirilor din instinct piroman) iar dacă un singur act trezeşte bănuiala de repetabilitate, acesta este de natură să dezlănţuie teroarea, iar autorul să capete atributul de terorist.

În acest sens trebuie reliefat faptul că, teroarea nu reprezintă scopul intimidării, iar terorismul nu este decât o modalitate de punere în acţiune a unei activităţi infracţionale prin teroare, violentă, intimidare, metoda confundându-se adesea cu însăşi infracţiunea.

Existenţa terorismului are ca motivaţie intrinsecă interpretarea subiectivă a realităţii, care diferă de percepţiile guvernelor şi societăţilor cu care se confruntă teroriştii sau care reprezintă motivul frustrării şi angoasei lor.

Una din caracteristicile esenţiale ale terorismului şi implicit, a teroriştilor constă în obsesia acestora de a convige opinia publică vizată, grupul social ţintă, să privească lumea aşa cum o privesc ei, potrivit propriului lor standard de legitimitate politico-socială.

Sistemul de convingeri ale subiecţilor actului terorist poate proveni din numeroase surse cum ar fi cadrul politic şi social în care se formează şi traiesc aceştia. O asemenea matrice cuprinde factori culturali variabili cum ar fi istoria, tradiţiile, cultura, religia care sunt transmişi membrilor grupali prin anumite tipare de socializare specifice.

În paralel cu aceşti factori, ideologiile oficiale sunt împrumutate de multe ori inconştient. Orice eroare de perceptie sau de interpretare poate da naştere la alienare, la o derapare spre violenţa vindicativă care poate avea ca finalitate o serie de acţiuni clasificate ca şi  acte de terorism.

Acestor forme de luptă teroristă le corespund metode specifice de comitere, între care cele mai importante sunt: răpirea şi luarea de ostateci; sechestrarea de persoane; deturnarea mijloacelor de transport aeriene, navale sau rutiere; atacul armat asupra persoanelor si obiectivelor, completat cu ocuparea sediilor unor instituţii politice sau de stat; provocarea de explozii, incendii şi avarii; acţiuni de comando; folosirea teroriştilor sinucigaşi; expedierea de colete şi scrisori capcană etc.

Cele mai multe acţiuni teroriste săvarşite în lume, în ultimii ani, au fost îndreptate împotriva unor personalităţi marcante cu responsabilităţi în stat sau cu atribuţiuni decizionale, fiind vizaţi cu precădere, şefii de state şi guverne, miniştrii, conducatorii de partide politice şi ai organismelor internaţionale şi altor instituţii cu caracter politic, economic, militar, poliţienesc, de  informaţii, etc.

Grupările teroriste manifestă o mare preferinţă pentru această formă de acţiune teroristă, din cauza ecourilor, deosebite ce se nasc în mass-media şi opinia publică, mizând pe teama şi groaza răspândite în rândul cetăţenilor.

Ca frecvenţă, a doua formă de acţiune teroristă este atacul asupra obiectivelor mobile, mijloacelor de transport, acestea devenind în ultima vreme o ţintă tot mai constantă, fiind vizate aeronavele de transport pasageri sau marfuri, nave maritime, garnituri de trenuri şi autovehicule, îndeosebi autobuze destinate transportului de călători. Între principale metode utilizate de terorişti în comiterea acestor tipuri de acţiuni, se remarcă: deturnarea, provocarea de explozii în scopul distrugerii mijloacelor de transport şi uciderea pasagerilor, atacul armat asupra mijloacelor de transport în scopul uciderii pasagerilor sau luării de ostateci.

În ideea celor de mai sus se remarcă predilecţia teroriştilor pentru atacarea aeronavelor şi în mod special aeronavele aviatiei civile internaţionale, fapt pentru care acţiunile teroriste desfăşurate în acest fel au primit şi o denumire specială, aceea de “terorism aerian”.

Cele mai periculoase acte de terorism raportate la numărul de victime şi pierderi materiale, au la bază provocarea de expolzii de mare putere în locuri aglomerate, fie ele mobile (autobuze, trenuri, metrouri ş.a.) sau imobile (complexe comerciale, săli de spectacole, staţiuni turistice etc.). Aceste explozii, provocate ca atacuri teroriste, presupun o serie de evenimente tragice, de mari proporţii, inopinate, cu urmări dezastruase şi pe cale de consecinţă pot fi asimilate în majoritatea situaţiilor, catastrofelor, deoarece produc dezechilibre brutale atât în plan social cât şi economic.

Din punct de vedere teoretic putem aprecia că, atentatele teroriste sunt acţiuni voluntare, directe sau indirecte ale unei persoane conştiente sau inconştiente de acţiunile sale, şi sunt îndreptate asupra unor obiective sau a unor persoane ori grupuri de persoane, acţiuni care au ca rezultat  imediat distrugeri de mari proporţii şi un număr mare de victime omeneşti.

Investigarea tehnico-ştiinţifică a locului faptei în cazul producerii unor astfel de atacuri teroriste şi în mod special în cazurile când au rezultat şi victime umane, presupune o serie de activităţi specifice, iar o latură importantă a acestora o constituie complexul de acţiuni şi activităţi de identificare a victimelor acestor atacuri.

În general aceste evenimente deosebite, presupun, existenţa unor condiţii care îngreunează identificarea victimelor, respectiv a cadavrelor :

– numărul mare de victime respectiv de cadavre;

– întinderea pe suprafeţe mari de teren a locului faptei;

– dezordinea creată în timpul evenimentului;

– distrugerea sau pierderea documentelor de identificare a victimelor;

– deteriorării totală sau parţială a îmbrăcămintei;

– reunirea în acelaşi loc (în diferite scopuri social- culturale) a unui număr mare de persoane care provin din regiuni, medii sociale, rase, vârste şi sexe diferite;

– mecanismul complex de producere a leziunilor care, sub acţiunea factorilor mecanici, fizici, chimici – individuali sau asociaţi – determină distrugeri atât ale corpului uman, cât şi ale altor obiecte care ar fi putut ajuta la identificare.

În cazul acestor evenimente deosebite, activitatea de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei, va cuprinde arii extinse peste zonele de producere a atentatului şi va necesita repartizarea precisă a sectoarelor, tuturor echipelor de investigare.

Având în vedere numărul mare de victime care rezultă în urma unei asemenea acţiuni teroriste, investigarea presupune adoptarea unui complex de măsuri şi direcţii de lucru specifice, totul, în scopul eficientizării la maxim a tuturor activităţilor de identificare a victimelor. În principiu, locul de bază pentru culegerea informaţiilor, datelor şi pentru recoltarea probelor necesare în vederea  identificării victimelor se află la locul atentatului , dar de cele mai multe ori aceste activităţi continuă şi în incinta laboratoarelor de medicină legală.

Dacă datorită complexităţii activităţilor sau numărului mare de victime capacitatea laboratoarelor teritoriale este depăşită, există posibilitatea improvizării unor noi locuri de investigare medico-legală în locuri care să fie dotate cu mijloacele minime necesare şi chiar folosirea unor laboratoare mobile.

În toate cazurile, echipele de lucru care se ocupă de identificarea victimelor, vor avea în componenţă medici legişti, experţi şi specialişti criminalişti, anchetatori judiciari, stomatologi, tehnicieni foto-video precum şi alţi experţi sau specialişti care pot contribui la identificarea cât mai urgentă a victimelor.

Activităţile de identificare a victimelor sunt în aceste situaţii, considerate extreme, cele mai importante activităţi ce se desfăşoară în procesul de investigare a intregului act terorist.

Chiar de la faţa locului, cadavrele vor fi separate în funcţie de sex, apoi, în cadrul aceleiaşi grupări, se vor separa după vârsta aproximativă, după resturile de haine sau după alte indicii care ar putea să arate apartenenţa diferitelor segmente la acelaşi corp.

Se vor aşeza lângă fiecare cadavru toate obiectele care se presupun că îi aparţin. Se numerotează fiecare cadavru, acelaşi număr figurând în procesul verbal şi în certificatul de deces.  Dacă s-au descoperit doar fragmente de cadavru, se vor efectua:

-fotografierea fiecărui fragment în poziţia găsită, cu toate urmele şi obiectele din jur;

-căutarea în jur acestora şi a altor fragmente ce pot aparţine de corp;

-reunirea tuturor fragmentelor ţinând cont de particularităţile anatomice, îmbrăcăminte, continuitatea tatuajelor etc;

– reproducerea fotografică a semnelor particulare ce pot fi evidenţiate, chiar la locul unde s-a descoperit fragmentul, pentru a nu se risca ştergerea lor în urma descompunerii;

– prelevarea impresiunilor papilare de la membrele cadavrelor sau cele detaşate de corp;

– recoltarea fragmentelor de substanţă organică pentru stabilirea ADN -ului.

În derularea acestor activităţi de investigare a locului faptei, o deosebită importanţă o are modul de etichetare a cadavrelor şi a fragmentelor de cadavru descoperite, fiecare dintre acestea va fi individualizat prin aplicarea unei etichete, braţări, inel, laţ din plastic etc. care să cuprindă date privind locul (sectorul) unde a fost descoperit şi conexiunile cu celelalte fragmentele descoperite.

Aceste elemente de individualizare trebuie să aibă o rezistenţă specială, astfel încât în procesul manipulării, transportului sau depozitării să nu se altereze în nici un fel, iar datele să fie lizibile şi înscrise cu markere permanente.

În situaţiile în care numărul victimelor, cadavrelor sau a resturilor umane descoperite la locul investigat, este mare, se impune şi efectuarea unei hărţi (schiţe) a modului de dispunere a locurilor unde au fost descoperite acestea, în funcţie de elementul vulnerant, de reperele locului cercetat şi de sectorul rezultat din procesul sectorizării întregii suprafeţe a locului faptei.

Toaletarea şi restaurarea cadavrelor şi amprentarea se vor face la sediul laboratorului de medicină legală. Dacă nu s-a putut reconstitui în întregime cadavrul, negăsindu-se toate fragmentele, cele care au fost deja studiate se vor păstra în lichid conservant până la terminarea cercetărilor.

Fotografiile schiţă şi de detaliu ale cadavrelor sau fragmentelor de cadavru vor fi executate cu atenţie, pentru a ajuta la reconstituirea cadavrului întreg şi identificarea cadavrelor.

Dacă se găsesc cadavre scheletizate, se va insista asupra fotografierii craniului, bazinului şi oaselor lungi, având obligatoriu o panglică centrimetrică Se va întocmi odontograma şi se va studia aspectul alveolelor dentare.

Se va acorda o atenţie deosebită în cazul reconstituirii scheletelor din fragmentele descoperite şi se va avea în vedere mărimea oaselor lungi, dentiţia, eventualele malformaţii congenitale şi gradul de descompunere a substanţei de pe resturile osoase.

La locul de producere a atentatelor, se pot găsi cadavre carbonizate ce au următorul aspect în urma arderii: reducerea de volum şi greutate a  corpului; retracţia ţesuturilor; rupturi şi  fracturi spontane, cu deschiderea cavităţii craniene şi toraco-abdominale; pielea de culoare brun-neagră, desicată, la percuţie are un sunet înfundat; oasele sunt calcinate, se subţiază şi fracturează; craniul se fisurează şi poate exploda.

Dacă carbonizarea este accentuată, importante pentru identificare  vor rămâne lucrările dentare ce folosesc amalgamuri, metale preţioase, rezistente la acţiunea căldurii- cu condiţia  ca acestea să fie cunoscute şi consemnate în fişa medicală a presupusului dispărut.

Concomitent cu operaţiile descrise mai sus, se vor desfăşura activităţi specifice pentru obţinerea de informaţii şi date referitoare la numărul persoanelor date ca dispărute iar pe cale de consecinţă şi date privind:

-numele, profesia, datele acestora de stare civilă;

-descrierea persoanei după portretul vorbit;

-date cu privire la trecutul patologic al victimei;

-obţinerea de fotografii ale persoanelor dispărute;

-date din fişele dentare ale arhivelor unităţii sanitare.

Activităţile de identificare, vor urma în aceste situaţii extreme o aplicare treptată şi progresivă a complexităţii procedurilor de identificare, astfel :

– identificarea la faţa locului pe baza actelor de identitate descoperite asupra victimelor;

– identificarea la faţa locului şi la sediul laboratorului de medicină legală pe baza recunoaşteri după semnalmente, în temeiul declaraţiilor obţinute de la rude sau alte persoane care au avut legătura cu victima;

– identificarea pe baza obiectelor personale şi de îmbrăcăminte , în temeiul unor declaraţii concomitente şi cu informaţii coincidente obţinute de la mai multe persoane;

– identificarea dactiloscopică , în urma prelevării impresiunilor papilare de la victime şi efectuarea de comparaţii cu bazele de date ale poliţiei;

– identificarea pe baza unor expertize de portret între imagini ale victimei comparativ cu imagini ale persoanelor disparute;

identificarea pe baza datelor antropologice ale victimelor şi bazele de date ale poliţiei;

– identificarea în baza analizelor A.D.N. ( comparativ cu probe prelevate de la rudele dispăruţilor sau cu bazele de date ale poliţiei)

Ţinând cont de complexitatea acestor evenimente, investigarea tehnico-ştiinţifică a locului faptei în aceste cazuri şi în particular activitatea de identificare a victimelor, este deosebit de importantă, în mod special datorită impactului asupra populaţiei, impact moral şi mai ales psihic.

Obţinerea de rezultate bune şi imediate, redă celor afectaţi starea de normalitate şi siguranţă pe care trebuie să o resimtă în permanenţă în societate şi de aceea în cazul atentatelor teroriste se va recurge la oricare dintre metodele criminalistice -sau de alt tip- pentru identificarea imediată a victimelor.

Şeful Biroului I.T.S.L.F. Timişoara, Comisar Şef de poliţie  SURDEA-HERNEA ADRIAN