Indiscutabil modul de ascultare al persoanelor cu deficiențe cere o procedură puțin mai diferită față de aceea care se aplică deobicei. În primul rând trebuie să se plece de la premisa că, faptul că un om care are o dificiență fizică, nu îl condamnă pe acesta să fie tratat, ca neapărat având și o deficiență mintală.

Din păcate, acest lucru, se întâmplă în viața de zi cu zi, la un moment dat chiar creându-se un steriotip greșit. De multe ori in spatele deficienței se ascunde o minte limpede și ageră, aceste persoane având un nivel de dezvoltare intelectuală destul de înalt și uneori îi depășesc în acest sens pe unii ce nu suferă de nici-o dezabilitate fizică.

Trebuie luat in vedere faptul că lipsa unor simțuri ca : auzul, vederea, deficiențe de vorbire, sau lipsa unui membru (mâna, picior), duce la dezvoltarea (in compensare/naturala) a altor simțuri (persoana care are un handicap fie al simturilor -nevazator, surdo mut-  sau al fizicului -lipsa unui membru -picior, mana- isi poate compensa handicapul prin formarea si educarea unui intelect mult mai educat si avansat decat al altor persoane fara aceste handicapuri), în acest fel compensându-se deficiența suferită.

În consecință modul de percepție a mediului încojurător si al persoanelor ce populeaza acest mediu este diferit de cel obișnuit.

În funcție de împrejurările cazului cercetat, calitatea în care este ascultată persoana cu handicap și felul deficienței acesteia, declarațiile făcute de aceasta persoana trebuie analizate gradual, tinand cont de  de importanța și utilitatea informatiilor ce urmeaza a fi obtinute in cursul audierii si daca datele si informatiile obtinute vor putea fi acceptate sau nu.

Ca exemplu, putem lua cazul nevăzatorilor, aceștia ascultând ce se întâmplă în jurul lor, pot retine mult mai multe informatii legate de amanunte ce nu sunt percepute de un om obișnuit (zgomote de fond, sunete din mediul inconjurator, mirosuri specifice ale unor persoane sau substante), astfel, omul obisnuit ce se bazează pe toate simțurile sale, care sunt neviciate, sunt persoane care uneori fac o „medie” a tuturor informatiilor, obtinute prin TOATE simturile, de la locul comiterii unei fapte,  și percepe/ aduna informațiile din jur, bazându-se exclusiv pe cele obtinute prin vedere, excluzand sau omitand informatiile obtinute prin celelalte simturi, ceea ce la un moment dat poate fi un minus.

Indiferent de calitatea în care se află persoana cu deficente fizice, la momentul ascultării, consider că are neapărată nevoie de asistență. În cazul unui nevăzător prezența unei persoane de încredere pentru citirea și semnarea actelor necesare, sau în cazul unei persoane surdo-mute prezența a unui specialist în limbajul semnelor. La fel și în situația unei persoane ce și-a pierdut unul sau ambele membre superioare modul de completare și semnare a actelor, să nu fie unul umilitor pentru aceea persoană.

În afară de lucrurile menționate mai sus, consider că acești oameni, în functie de calitatea lor într-un caz dat (acuzat, persoana vătămata sau martor), ar trebui să se bucure de un oarecare grad de tacticozitate, pentru că felul în care se pune accent pe faptul dezabilitații fizice, ar putea predispune persoana data, la o colaborare mai mult sau mai puțin eficientă.

Ca o regula ce ar trebui sa o aiba in vedere cel care face ascultarea, mai ales in cazul in care persoana cu handicap, este in situatia unei persoane vatamate sau martor, sa o trateze egal fara a face aprecieri sau gesturi care ar putea pune aceasta persoana in situatii stanjenitoare.

Andrei STRATILA, jurist