Dată fiind confuzia care în general domneşte cu privire la disciplinele care studiază scrisul, este necesar să se precizeze că simpla enunţare a obiectului expertizei grafice nu este suficientă pentru definirea precisă a acestui gen de examinare. De aceea, în vederea unei juste înţelegeri a întinderii sferei de probleme şi a limitelor acestuia sunt necesare câteva explicaţii referitoare la termenii mai sus enumeraţi cu accent pe diferenţa dintre expertiza grafică şi grafologie.

Astfel, termenul de “grafică” înseamnă arta scrisului, a desenului.

,,Grafic” înseamnă redarea în scris a cuvintelor – scriere – felul în care este scris un cuvânt sau un text.

Prin ,,grafoscopie” se înţelege studiul scrisului în scopul determinării autenticităţii unor acte, unor iscălituri etc., respectiv studiul scrisului în scopul identificării scriptorului, scris a cărui specificitate justifică existenţa unui gen autonom de expertiză: expertiza criminalistică a scrisului, denumită corect şi ,,grafoscopie judiciară” sau ,,expertiza grafică”. Obiectul nemijlocit al acestei expertize îl constituie identificarea scriptorului şi în practică se concretizează în următoarele situaţii:

– verificarea faptului dacă un text sau o semnătură provine realmente de la scriptorul nominalizat în act;

– identificarea persoanei care a executat un text sau o semnătură ce s-au dovedit a nu aparţine titularului respectiv (false) ori provine de la un autor necunoscut (scrieri anonime, acte pe nume fictive, adăugiri etc.).

Uneori scrierea şi semnarea unui act de către titular echivalează cu însăşi autenticitatea lui, cum ar fi cazul unui testament întocmit personal de testator. Alteori situaţia este mai complicată. De exemplu, semnătura de pe o chitanţă aparţine întradevăr persoanei pe numle căreia a fost executată, ceea ce nu înseamnă în mod automat că şi actul este autentic întrucât semnătura putea fi dată  ,,în alb” ori  ,,furată”  prin intermediul hârtiei copiative, iar textul adăugat ulterior. În alte cazuri scrisul provine de la cel îndrituit să-l execute, deci aparent actul  este autentic, şi cu toate acestea avem de-a face cu un fals, de pildă în cazul în care pe o foaie de parcurs conducătorul auto modifică numărul de kilometri parcurşi, tonajul, localităţile de destinaţie etc.

,,Grafologia”, cel puţin ca termen, este extrem de frecvent confundată cu expertiza criminalistică a scrisului.

Etimologic grafologia este ,,ştiinţa scrisului”, dar scrisul propriu, ca disciplină, independentă, este acela de determinare a caracterului şi a personalităţii omului cu ajutorul scrisului.

Grafologia se bazează pe teza că o persoană poate fi uşor recunoscută prin gesturile sale, gesturi care nu depind de o intenţie sau voinţă de moment, ci de o conjugare a forţelor conştiente şi inconştiente ce ar anima fiecare persoană. Toate atitudinile fiinţei umane sunt deci gesturi încărcate de semnificaţii psihologice care se reflectă net şi în  scris şi anume în caracteristicile generale ale scrisului, în tipurile  de mişcări ca reflexe spontane, privite independent de formele literale pe care le îmbracă.

Grafologia are foarte mulţi adepţi dar şi numeroşi adversari.

Sub aspectul relaţiei acesteia  cu expertiza grafică, cu toate că  ambele descipline se ocupă de studierea scrisului, fiecare dintre ele are  un obiect  şi modalităţi proprii de investigaţie, ce nu pot fi confundate, astfel:

– grafologia urmăreşte descoperirea personalităţii după un scris cert, adică al cărui autor este cunoscut; expertiza grafică urmăreşte identificarea autorului unui scris a cărui paternitate este incertă (necunoscută sau contestată);

– în grafologie se examinează un singur scris (o probă sau mai multe provenind de la aceeaşi persoană), stabilindu-se caracteristicile generale şi interpretându-se acestea din punct de vedere psihologic; în  expertiza grafică se compară două scrisuri sau grupe de scris, evaluându-se asemănările şi deosebirile;

– în grafologie se cercetează scrisuri sincere, nedisimulate; în expertiza grafică se examinează adesea scrisuri intenţionat modificate (deghizate) sau contrafăcute (copiate ori imitate).