LEGE nr. 156 din 5 iulie 2011
pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea expertilor criminalisti care pot fi recomandati de parti sa participe la efectuarea expertizelor criminalistice, precum si a Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea

PUBLICATĂ ÎN MONITORUL OFICIAL nr. 519 din 22 iulie 2011
Data intrarii in vigoare: 25 Iulie 2011

ART. I
Ordonanţa Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti care pot fi recomandaţi de pãrţi sã participe la efectuarea expertizelor criminalistice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 29 august 2000, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 488/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. Titlul ordonanţei se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“ORDONANŢĂ
privind organizarea activitãţii de expertizã criminalisticã”
2. Articolul 1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“Art. 1. – (1) Expertizele criminalistice judiciare se efectueazã de experţi criminalişti autorizaţi care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul institutelor publice sau în cadrul laboratoarelor publice ori private de specialitate, constituite conform dispoziţiilor legale. Expertul criminalist trebuie sã fie imparţial şi independent în exprimarea şi formularea opiniilor ştiinţifice.
(2) La efectuarea expertizelor criminalistice judiciare pot participa şi experţi criminalişti autorizaţi, numiţi de organele judiciare la recomandarea pãrţilor.
(3) Institutele publice, laboratoarele publice sau private de specialitate, precum şi experţii criminalişti autorizaţi sunt cuprinşi în Tabelul nominal cuprinzând experţii criminalişti autorizaţi, constituit la nivel naţional, întocmit pe specialitãţi şi actualizat de Ministerul Justiţiei. Tabelul se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi se afişeazã pe pagina de internet a Ministerului Justiţiei.
(4) Experţii din cadrul aceluiaşi institut public sau laborator de expertize criminalistice public ori privat nu pot avea şi calitatea de experţi numiţi de organele judiciare la recomandarea pãrţilor.”
3. Dupã articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 1^1, cu urmãtorul cuprins:
“Art. 1^1. – Autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice se face potrivit regulamentului prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonanţã.”
4. La articolul 2, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“(2) Specialitãţile de expertizã criminalisticã în care se poate obţine calitatea de expert criminalist autorizat sunt urmãtoarele:
 a) expertiza graficã şi tehnicã a documentelor;
    b) expertiza dactiloscopicã a urmelor palmare şi plantare;
    c) expertiza traseologicã a urmelor lãsate de fiinţe şi obiecte;
    d) expertiza balisticã a armelor şi a muniţiilor;
    e) expertiza fizico-chimicã a probelor materiale;
    f) expertiza criminalisticã în accidentele de trafic terestru;
    g) expertiza criminalisticã în accidentele de trafic aerian;
    h) expertiza criminalisticã în accidentele de trafic fluvial şi maritim;
    i) expertiza criminalisticã în explozii şi incendii;
    j) expertiza vocii şi vorbirii;
    k) expertiza imaginilor;
    l) expertiza biologicã;
    m) expertiza geneticã;
    n) expertiza aplicaţiilor şi datelor informatice;
    o) expertiza pentru detecţia comportamentului simulat (poligraf);
    p) expertiza drogurilor şi a stupefiantelor.”
5. La articolul 3, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“(2) Examenul pentru dobândirea calitãţii de expert criminalist autorizat, precum şi procedura de retragere a acestei calitãţi sunt reglementate potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.”
6. La articolul 3, dupã alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmãtorul cuprins:
“(6) Calitatea de expert criminalist autorizat în cadrul institutelor şi laboratoarelor publice se dobândeşte prin examen, organizat de cãtre acestea, în condiţiile legii.”
7. La articolul 4 alineatul (1), litera c) se abrogã.
8. La articolul 4 alineatul (1), literele d), f) şi g) se modificã şi vor avea urmãtorul cuprins:
 “d) a desfãşurat în mod neîntrerupt o activitate de profil de cel puţin 4 ani şi are studii superioare de specialitate, dovedite cu diplomã de licenţã, în domeniul genului de expertizã criminalisticã pentru care candideazã;
…………………………………………………………
f) nu a suferit o condamnare definitivã pentru o infracţiune sãvârşitã în împrejurãri legate de exercitarea profesiei sau pentru o altã infracţiune sãvârşitã cu intenţie;
g) a fost declaratã admisã la examenul organizat în acest scop.”
9. La articolul 4, dupã alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu urmãtorul cuprins:
“(4) Retragerea calitãţii de expert criminalist autorizat se face prin ordin al ministrului justiţiei, în situaţia în care expertul criminalist autorizat în condiţiile art. 3 nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute la alin. (1) lit. b), c), e) şi f).”
10. Articolul 5 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“Art. 5. – (1) Persoana care îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 4 este înscrisã, la cerere, în Tabelul nominal cuprinzând experţii criminalişti autorizaţi.
(2) Experţii criminalişti autorizaţi care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul institutelor şi laboratoarelor publice sunt înscrişi în Tabelul nominal cuprinzând experţii criminalişti autorizaţi.
(3) Calitatea de expert criminalist autorizat şi specialitatea se dovedesc cu legitimaţia de expert eliberatã de Ministerul Justiţiei.”
11. La articolul 7, alineatul (2) se abrogã.
12. Articolul 8 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“Art. 8. – (1) Partea din proces care solicitã sã participe la efectuarea expertizei judiciare şi un expert criminalist autorizat recomandat de ea va achita acestuia un onorariu stabilit de comun acord, adus la cunoştinţã, în scris, organului judiciar care numeşte expertul.
(2) Cuantumul maxim al onorariilor ce pot fi solicitate şi încasate pentru efectuarea expertizelor criminalistice este stabilit prin ordin al ministrului justiţiei.
(3) Sumele provenind din impozitele încasate din onorariile experţilor criminalişti autorizaţi constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprind distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, având destinaţia prevãzutã de dispoziţiile legale în vigoare.”
13. La articolul 9 alineatul (1), litera d) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“d) în urma condamnãrii definitive pentru comiterea unei infracţiuni sãvârşite în împrejurãri legate de exercitarea profesiei sau a unei alte infracţiuni sãvârşite cu intenţie.”
14. Articolul 10 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“Art. 10. – (1) Experţii criminalişti autorizaţi îşi desfãşoarã activitatea de efectuare a expertizelor criminalistice judiciare în cadrul institutelor sau laboratoarelor publice de specialitate ori în cadrul laboratoarelor private de expertize criminalistice, în condiţiile prevãzute de lege privind autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice.
(2) Experţii criminalişti autorizaţi pot sã îşi exercite activitatea şi individual sau în societãţi civile profesionale, constituite potrivit legii, care au ca obiect de activitate participarea la efectuarea expertizelor criminalistice, în condiţiile legii.”
15. La articolul 11, alineatul (2) se abrogã.
16. Dupã articolul 12^1 se introduce un nou articol, articolul 12^2, cu urmãtorul cuprins:
“Art. 12^2. – Experţii criminalişti autorizaţi au obligaţia de a respecta regulile Codului deontologic, care se aprobã prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului administraţiei şi internelor.”
17. Dupã articolul 14 se introduce anexa “Regulament privind autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice”, având cuprinsul prevãzut în anexa care face parte integrantã din prezenta lege.
ART. II
(1) Experţii criminalişti care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul institutelor şi laboratoarelor publice dobândesc, începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei legi, calitatea de experţi criminalişti autorizaţi, fãrã îndeplinirea vreunei formalitãţi.
(2) Experţii criminalişti autorizaţi care sunt înscrişi, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în tabelul nominal cuprinzând experţii criminalişti autorizaţi îşi pãstreazã aceastã calitate.
(3) Experţii criminalişti autorizaţi potrivit prezentei legi sã efectueze expertize criminalistice sunt experţi oficiali în sensul Codului de procedurã penalã.
 ART. III
În termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, ministrul justiţiei va emite ordinul pentru aprobarea Procedurii privind evaluarea laboratoarelor private de expertize criminalistice în vederea autorizãrii.
  ART. IV
Ordonanţa Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti care pot fi recomandaţi de pãrţi sã participe la efectuarea expertizelor criminalistice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 29 august 2000, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 488/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege se va republica, dându-se textelor o nouã numerotare.
ART. V
Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. Titlul legii se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“LEGE
privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea şi al personalului care funcţioneazã în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice”
2. Articolul 1 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“Art. 1. – Prezenta lege reglementeazã statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi al personalului de specialitate criminalisticã şi al personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice.”
3. Articolul 2 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“Art. 2. – (1) În înfãptuirea actului de justiţie, munca personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti constituie un sprijin pentru judecãtori şi procurori, competenţa acestei categorii de personal şi îndeplinirea corectã a sarcinilor care îi revin jucând un rol important în buna desfãşurare a întregii activitãţi a instanţelor judecãtoreşti şi a parchetelor de pe lângã acestea.
(2) Activitatea de efectuare a expertizelor criminalistice dispuse de instanţele judecãtoreşti sau de organele de urmãrire penalã, realizatã de personalul care funcţioneazã în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, constituie un factor important în sporirea eficienţei activitãţii organelor judiciare, în cadrul procesului de înfãptuire a justiţiei.”
4. Articolul 3 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“Art. 3. – (1) Personalul auxiliar de specialitate funcţioneazã în cadrul compartimentelor auxiliare ale instanţelor judecãtoreşti şi parchetelor de pe lângã acestea, organizate potrivit art. 116-118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT.
(3) Corpul grefierilor este alcãtuit din grefieri cu studii superioare şi grefieri cu studii medii.
(4) Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea funcţiile de agent procedural, aprod şi şofer.”
5. Dupã articolul 3 se introduce un nou articol, articolul 3^1, cu urmãtorul cuprins:
“Art. 3^1. – (1) Personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã funcţioneazã în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor interjudeţene de expertize criminalistice, denumite în continuare INEC, organizate potrivit Hotãrârii Guvernului nr. 368/1998 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Expertize Criminalistice – I.N.E.C., cu modificãrile ulterioare.
(2) Personalul de specialitate criminalisticã este format din experţi criminalişti şi asistenţi criminalişti.
(3) Personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã este format din tehnicieni criminalişti şi secretari-dactilografi laborator expertize criminalistice.”
6. Articolul 4 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“Art. 4. – Personalul prevãzut la art. 3 şi 3^1 este obligat ca, prin întreaga sa activitate, sã respecte drepturile şi libertãţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi sã asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, sã respecte normele deontologice ale profesiei şi sã participe la formarea profesionalã continuã.”
7. Dupã articolul 89 se introduce un nou capitol, capitolul VII^1, alcãtuit din articolele 89^1 – 89^44, cu urmãtorul cuprins:
“CAPITOLUL VII^1
Personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã din cadrul INEC

    SECŢIUNEA 1
    Principiile exercitãrii profesiei de expert criminalist

Art. 89^1. – Expertul criminalist care funcţioneazã în cadrul INEC este independent în formularea opiniilor exprimate în conţinutul raportului de expertizã criminalisticã.
Art. 89^2. – Expertul criminalist are obligaţia sã îşi îndeplineascã îndatoririle de serviciu cu imparţialitate, profesionalism şi obiectivitate.
Art. 89^3. – Expertul criminalist trebuie sã se abţinã de la orice comportament, act sau manifestare de naturã sã altereze încrederea în imparţialitatea şi independenţa acestuia, precum şi de la orice faptã care ar putea aduce prejudicii prestigiului justiţiei şi al instituţiei în care funcţioneazã.
Art. 89^4. – Expertul criminalist trebuie sã cunoascã şi sã respecte limitele competenţei sale în activitatea de efectuare a expertizelor criminalistice.

SECŢIUNEA a 2-a
    Incompatibilitãţi şi interdicţii

Art. 89^5. – Funcţia de expert criminalist este incompatibilã cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învãţãmântul superior, a celor de instruire din cadrul instituţiilor de formare profesionalã, precum şi a funcţiilor de cercetare.
Art. 89^6. – Experţilor criminalişti le este interzis:
a) sã participe la efectuarea expertizelor criminalistice în perioada în care deţin calitatea de experţi criminalişti în cadrul INEC;
b) sã efectueze expertize criminalistice în afara celor realizate în cadrul INEC;
c) sã exercite orice activitãţi de naturã sã lezeze prestigiul instituţiei din care fac parte.
Art. 89^7. – Expertul criminalist nu poate acorda consultaţii de specialitate, în legãturã cu atribuţiile ce îi revin, persoanelor care nu funcţioneazã în cadrul INEC.
Art. 89^8. – (1) Expertul criminalist este obligat sã dea, anual, o declaraţie pe propria rãspundere în care sã menţioneze dacã soţul, rudele ori afinii pânã la gradul al IV-lea inclusiv exercitã o funcţie sau desfãşoarã o activitate juridicã ori activitãţi de investigare sau cercetare penalã, precum şi locul de muncã al acestora.
(2) Declaraţia se înregistreazã şi se depune la dosarul profesional personal al fiecãrui expert.
Art. 89^9. – (1) Experţii criminalişti nu pot fi lucrãtori operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
(2) Experţii criminalişti completeazã anual o declaraţie autenticã pe propria rãspundere, potrivit legii penale, din care sã rezulte cã nu sunt lucrãtori operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
(3) Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii verificã, din oficiu sau la sesizarea ministrului justiţiei, realitatea declaraţiilor prevãzute la alin. (2).
Art. 89^10. – Dispoziţiile art. 77 alin. (2) şi (3), art. 78, 79 şi 81 se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 89^11. – Prevederile prezentei secţiuni se aplicã şi celorlalte categorii de personal care funcţioneazã în cadrul INEC.

SECŢIUNEA a 3-a
Recrutarea şi numirea în funcţie a personalului de specialitate criminalisticã şi a personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã

Art. 89^12. – Recrutarea personalului de specialitate criminalisticã şi a personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã se realizeazã prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante, cu respectarea principiilor transparenţei şi egalitãţii, în condiţiile legii.
 Art. 89^13. – (1) La concursul pentru ocuparea funcţiilor de specialitate criminalisticã se poate înscrie persoana care îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii:
    a) are cetãţenia românã şi capacitate deplinã de exerciţiu;
    b) are studii superioare de lungã duratã, cu diplomã de licenţã în domeniul specializãrii în care candideazã;
    c) nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal şi se bucurã de o bunã reputaţie;
    d) cunoaşte limba românã şi are domiciliul în România;
    e) are cunoştinţe de operare pe calculator;
    f) este aptã din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei;
    g) nu a fost agent sau colaborator al organelor de securitate ca poliţie politicã;
    h) cunoaşte o limbã strãinã de circulaţie internaţionalã, la nivel mediu.
    (2) Concursul prevãzut la alin. (1) se organizeazã de INEC, potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
    Art. 89^14. – (1) La concursul pentru ocuparea funcţiilor auxiliare de specialitate criminalisticã se poate înscrie persoana care îndeplineşte cumulativ urmãtoarele condiţii:
    a) are cetãţenia românã, domiciliul în România şi capacitate deplinã de exerciţiu;
    b) nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal şi se bucurã de o bunã reputaţie;
    c) cunoaşte limba românã şi are domiciliul în România;
    d) este aptã din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
    e) are studii medii, cunoştinţe de operare pe calculator sau de dactilografiere.
    (2) Concursul prevãzut la alin. (1) se organizeazã de INEC, potrivit regulamentului aprobat de directorul institutului, la propunerea Consiliului institutului.

 SECŢIUNEA a 4-a
Formarea profesionalã continuã şi evaluarea personalului de specialitate criminalisticã şi a personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã

Art. 89^15. – (1) Formarea profesionalã continuã a personalului de specialitate criminalisticã se realizeazã în scopul îmbunãtãţirii pregãtirii profesionale a acestuia şi al creşterii calitãţii nivelului ştiinţific al rapoartelor de expertizã criminalisticã.
(2) Formarea profesionalã continuã trebuie sã ţinã seama de evoluţia procedeelor tehnice de analizã şi interpretare din diversele discipline ştiinţifice care concurã la investigarea probelor materiale din punct de vedere criminalistic, în concordanţã cu standardele interne şi internaţionale în materie.
(3) Formarea profesionalã continuã a personalului de specialitate criminalisticã se realizeazã ţinându-se seama de necesitatea specializãrii acestuia pe genuri de expertizã criminalisticã.
Art. 89^16. – Responsabilitatea pentru formarea profesionalã continuã a personalului de specialitate criminalisticã revine conducerii institutului prin Consiliul acestuia, şefilor laboratoarelor interjudeţene, precum şi fiecãrui expert şi asistent în parte, prin pregãtire individualã.
Art. 89^17. – (1) Personalul de specialitate criminalisticã participã la programe de formare profesionalã continuã organizate de INEC, de instituţii de învãţãmânt superior din ţarã şi din strãinãtate, precum şi la alte forme de perfecţionare profesionalã.
(2) Directorul institutului aprobã anual programul de formare profesionalã continuã a personalului de specialitate criminalisticã propus de Consiliul institutului.
Art. 89^18. – (1) Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţã şi performanţã profesionalã a personalului de specialitate criminalisticã, activitatea acestuia este supusã evaluãrii anuale.
(2) Evaluarea prevãzutã la alin. (1) se realizeazã de superiorul ierarhic şi se avizeazã de directorul institutului.
(3) Prin raportul de evaluare a activitãţii profesionale a personalului de specialitate criminalisticã se poate acorda unul dintre urmãtoarele calificative: foarte bine, bine, satisfãcãtor sau nesatisfãcãtor.
(4) Experţii criminalişti şi asistenţii criminalişti care nu sunt de acord cu calificativul acordat pot face contestaţie la Consiliul institutului, în termen de 30 de zile de la comunicarea raportului de evaluare de cãtre institut. Hotãrârea pronunţatã de Consiliul institutului este definitivã.
Art. 89^19. – (1) Experţii şi asistenţii criminalişti care primesc calificativul “satisfãcãtor” în urma a douã evaluãri consecutive sunt obligaţi sã urmeze, pentru o perioadã cuprinsã între 3 şi 6 luni, cursuri speciale de formare profesionalã organizate de INEC.
(2) Cursurile prevãzute la alin. (1) se încheie prin susţinerea unui examen.
(3) Expertul care primeşte în urma a douã evaluãri consecutive calificativul “nesatisfãcãtor” şi care nu a promovat examenul prevãzut la alin. (2) este eliberat din funcţie pentru incapacitate profesionalã, la propunerea Consiliului institutului, de cãtre director.
Art. 89^20. – (1) Evaluarea şi calificativele anuale obţinute de personalul de specialitate criminalisticã se pãstreazã la dosarul profesional personal.
(2) Dosarele profesionale personale ale personalului de specialitate criminalisticã se întocmesc şi se pãstreazã de INEC.
(3) Dispoziţiile art. 75 alin. (2) şi (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 89^21. – (1) Activitatea personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã este evaluatã anual de superiorul ierarhic, prin acordarea calificativelor prevãzute la art. 89^18 alin. (3).
(2) Dispoziţiile art. 89^18 alin. (4) şi art. 89^20 se aplicã în mod corespunzãtor.

SECŢIUNEA a 5-a
Promovarea în grade profesionale şi accesul la funcţii de conducere al personalului de specialitate criminalisticã şi al personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã

§1. Promovarea în grade profesionale
Art. 89^22. – (1) Promovarea personalului de specialitate criminalisticã şi a personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã în grade profesionale se face numai prin examen. Transferul de la o structurã la alta în cadrul INEC nu constituie promovare.
(2) Modul de organizare şi desfãşurare a examenului prevãzut la alin. (1) se stabileşte prin regulament aprobat de directorul institutului la propunerea Consiliului institutului.
§2. Accesul la funcţiile de conducere din cadrul INEC
Art. 89^23. – Directorul şi directorul adjunct ai institutului sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin ordin al ministrului justiţiei dintre experţii cu grad profesional maxim şi cu studii juridice care funcţioneazã în cadrul institutului.
Art. 89^24. – (1) Numirea în celelalte funcţii de conducere se face de cãtre directorul institutului.
(2) Pentru numirea în funcţia de şef laborator interjudeţean, precum şi pentru numirea în funcţia de şef de sector în cadrul institutului este necesarã o vechime de peste 10 ani în profesia de expert criminalist şi minimum 3 ani vechime în cadrul INEC.
(3) Numirea şefilor de laboratoare interjudeţene nou-înfiinţate se poate face şi prin derogare de la condiţiile de vechime prevãzute la alin. (2), dar numai în situaţia în care numirea nu se poate face în condiţiile alin. (2).

SECŢIUNEA a 6-a
    Suspendarea din funcţie a personalului de specialitate criminalisticã şi a personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã

Art. 89^25. – (1) Personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã este suspendat din funcţie în cazurile prevãzute la art. 48 alin. (1).
(2) Suspendarea din funcţie se dispune de cãtre directorul institutului, cu avizul Consiliului institutului, prin decizie motivatã.
(3) Dispoziţiile art. 48 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 89^26. – Decizia prevãzutã la art. 89^25 alin. (2) este comunicatã de îndatã de cãtre directorul institutului persoanei împotriva cãreia s-a dispus mãsura suspendãrii din funcţie.
Art. 89^27 . – Dispoziţiile art. 49 alin. (2) şi (3), art. 50 şi 51 se aplicã în mod corespunzãtor.

 SECŢIUNEA a 7-a
    Eliberarea din funcţie a personalului de specialitate criminalisticã şi a personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã

Art. 89^28 . – (1) Personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã este eliberat din funcţia de execuţie sau de conducere în cazurile prevãzute la art. 52.
(2) Eliberarea din funcţie se dispune prin decizie a directorului institutului.
(3) Prevederile art. 54 sunt aplicabile şi pentru categoriile de personal prevãzute la alin. (1).

 SECŢIUNEA a 8-a
    Delegarea, detaşarea şi transferul personalului de specialitate criminalisticã şi al personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã

Art. 89^29. – (1) În cazul în care institutul sau un laborator interjudeţean din subordinea acestuia nu poate funcţiona normal datoritã volumului prea mare de lucrãri, a lipsei temporare a personalului, a existenţei de posturi vacante ori a altor asemenea cauze obiective, directorul institutului poate delega, prin decizie motivatã, personal de specialitate criminalisticã sau personal care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã din cadrul INEC.
(2) Dispoziţiile art. 55 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 89^30. – Personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã poate fi detaşat sau transferat prin decizie motivatã a directorului institutului în condiţiile prevãzute la art. 56 şi 58, care se aplicã în mod corespunzãtor.
Art. 89^31. – Prevederile art. 57 sunt aplicabile şi în cazul delegãrii sau detaşãrii personalului de specialitate criminalisticã sau a personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã.

 SECŢIUNEA a 9-a
    Drepturile şi îndatoririle personalului de specialitate criminalisticã şi ale personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã

Art. 89^32. – Stabilirea drepturilor şi îndatoririlor personalului de specialitate criminalisticã şi ale personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã se face ţinându-se seama de locul şi rolul acestora în desfãşurarea activitãţii de justiţie, de rãspunderea şi complexitatea îndeplinirii funcţiei deţinute, de interdicţiile şi incompatibilitãţile prevãzute de lege pentru aceste categorii de personal şi urmãreşte garantarea independenţei şi imparţialitãţii acestora.
Art. 89^33. – Pentru activitatea desfãşuratã, personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã din cadrul INEC au dreptul la o remuneraţie stabilitã în raport cu funcţia deţinutã, cu vechimea şi cu alte criterii prevãzute de lege.
Art. 89^34. – (1) Personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã pot participa la elaborarea de publicaţii sau studii de specialitate, a unor lucrãri literare ori ştiinţifice.
(2) Personalul prevãzut la alin. (1) poate fi numit membru al unor comisii de examinare, de acreditare sau al unor comisii de elaborare a proiectelor de acte normative, precum şi a unor documente interne ori internaţionale.
(3) Personalul prevãzut la alin. (1) poate fi membru al societãţilor ştiinţifice ori academice, precum şi al asociaţiilor sau fundaţiilor care au scop ştiinţific ori profesional.
Art. 89^35. – (1) Personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã au dreptul şi îndatorirea de a-şi perfecţiona în mod continuu pregãtirea profesionalã.
(2) Pe perioada în care personalul prevãzut la alin. (1) urmeazã forme de perfecţionare profesionalã, beneficiazã de drepturile salariale cuvenite, în situaţia în care acestea sunt:
a) organizate la iniţiativa ori în interesul INEC;
b) urmate la iniţiativa acestuia, cu acordul directorului institutului;
c) organizate de Ministerul Justiţiei sau de alte instituţii specializate din ţarã ori din strãinãtate.
(3) În cazul în care formarea şi perfecţionarea profesionalã, în formele prevãzute la alin. (2), se organizeazã în afara localitãţii în care îşi are sediul laboratorul, personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã beneficiazã de drepturile de delegare, în condiţiile prezentei legi.
(4) Pentru acoperirea cheltuielilor programelor de formare şi perfecţionare profesionalã a personalului de specialitate criminalisticã şi a personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã, organizate în condiţiile alin. (2) lit. a) şi c), INEC şi Ministerul Justiţiei au obligaţia sã prevadã în bugetul propriu fondurile necesare.
Art. 89^36. – (1) INEC are obligaţia sã asigure personalului de specialitate criminalisticã şi personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã condiţii normale de muncã şi igienã, de naturã sã le asigure sãnãtatea şi integritatea fizicã şi psihicã.
(2) Personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã au dreptul la asigurarea în mod gratuit a echipamentului de protecţie adaptat specificului activitãţii desfãşurate în cadrul INEC.

SECŢIUNEA a 10-a
    Rãspunderea personalului de specialitate criminalisticã şi a personalului care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã

Art. 89^37. – Personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã rãspund disciplinar, civil, administrativ şi penal, în condiţiile legii.
Art. 89^38. – Personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã rãspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afecteazã prestigiul justiţiei.
Art. 89^39. – Constituie abateri disciplinare:
a) refuzul de a executa la timp sarcinile încredinţate în mod legal de superiorul ierarhic, precum şi neexecutarea acestora din neglijenţã, în condiţiile cerute şi conform indicaţiilor primite;
b) pãrãsirea locului de muncã şi lipsa de la serviciu fãrã aprobarea celui în drept sã acorde învoiri;
c) încãlcarea normelor de protecţie, igienã şi securitate a muncii, precum şi a regulilor de prevenire şi stingere a incendiilor;
d) încãlcarea normelor de comportare civicã şi eticã sau folosirea unui limbaj inadecvat în cadrul relaţiilor de muncã.
Art. 89^40. – (1) Constituie abatere disciplinarã gravã oricare dintre urmãtoarele fapte:
a) absenţa nemotivatã de la serviciu timp de 3 zile consecutiv;
b) plecarea în concediu de odihnã sau concediu fãrã platã înainte ca acesta sã fie aprobat de angajator;
c) refuzul repetat de a executa la timp sarcinile încredinţate în mod legal de superiorul ierarhic, precum şi neexecutarea acestora din neglijenţã, în condiţiile cerute şi conform indicaţiilor primite;
d) asumarea de obligaţii sau responsabilitãţi faţã de persoane, organe ori organizaţii, interne sau internaţionale, în numele INEC sau în nume propriu, pe baza calitãţii de salariat, fãrã acordul sau împuternicirea prealabilã a angajatorului.
(2) Sãvârşirea de cãtre salariat a oricãreia dintre abaterile disciplinare grave prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu desfacerea disciplinarã a contractului individual de muncã, independent de existenţa unor antecedente disciplinare ale acestuia.
Art. 89^41. – Pentru abaterile disciplinare sãvârşite de personalul de specialitate criminalisticã sau de personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã, în raport cu gravitatea acestora, se aplicã sancţiunile disciplinare prevãzute la art. 85 alin. (1) lit. a)-d) şi f).
Art. 89^42. – (1) Nicio sancţiune, cu excepţia celei prevãzute la art. 85 alin. (1) lit. a), nu poate fi aplicatã înainte de efectuarea unei cercetãri disciplinare prealabile.
(2) Cercetarea prealabilã este efectuatã de comisia de disciplinã, numitã de directorul INEC.
(3) În vederea desfãşurãrii cercetãrii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de comisia de disciplinã care realizeazã cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
Art. 89^43. – Comisia de disciplinã are urmãtoarele atribuţii principale:
a) cerceteazã abaterile disciplinare pentru care a fost sesizatã;
b) stabileşte persoanele care urmeazã sã fie audiate;
c) audiazã salariatul a cãrui faptã constituie obiectul sesizãrii, persoana care a formulat sesizarea, precum şi orice alte persoane ale cãror declaraţii pot înlesni soluţionarea cazului;
d) poate solicita declaraţii scrise persoanelor prevãzute la lit. c);
e) poate solicita orice documente care sunt de naturã sã înlesneascã soluţionarea cazului;
f) propune aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare sãvârşite;
g) întocmeşte rapoarte cu privire la cauzele pentru care a fost sesizatã, pe care le înainteazã directorului institutului.
Art. 89^44. – (1) Cercetarea disciplinarã prealabilã se efectueazã în termen de 30 de zile de la data luãrii la cunoştinţã a sãvârşirii abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de un an de la data sãvârşirii faptei. Sancţiunea disciplinarã este dispusã de cãtre directorul institutului, prin decizie, emisã în termen de cel mult 10 zile de la data finalizãrii cercetãrii disciplinare.
(2) Decizia se comunicã persoanei sancţionate în cel mult 5 zile de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicãrii.
(3) Prevederile art. 89 alin. (3)-(5) se aplicã în mod corespunzãtor.”
ART. VI
Personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã aflat în funcţie în cadrul INEC la data intrãrii în vigoare a prezentei legi se considerã cã îndeplineşte condiţiile legale pentru ocuparea funcţiilor în care este numit.
ART. VII
Litigiile în legãturã cu aplicarea prevederilor referitoare la personalul de specialitate criminalisticã şi personalul care ocupã funcţii auxiliare de specialitate criminalisticã care funcţioneazã în cadrul INEC se soluţioneazã de instanţele specializate pentru soluţionarea conflictelor de muncã.
   ART. VIII
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, orice alte dispoziţii contrare se abrogã.
ART. IX
Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege, se va republica, dându-se textelor o nouã numerotare.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

  Bucureşti, 5 iulie 2011.
Nr. 156.

ANEXĂ

(Anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 75/2000)

REGULAMENT
privind autorizarea laboratoarelor
private de expertize criminalistice

CAP. I
    Dispoziţii generale

 ART. 1
(1) Autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice reprezintã componenta asigurãrii unui sistem al calitãţii în efectuarea expertizelor criminalistice judiciare, prin care sunt recunoscute oficial capacitatea şi competenţa tehnicoştiinţificã a acestora de a efectua expertize criminalistice la solicitarea organelor judiciare.
(2) Autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice se face de cãtre o comisie formatã din experţi criminalişti din cadrul instituţiilor publice şi asociaţiilor profesionale în care aceştia îşi desfãşoarã activitatea sau, dupã caz, ai cãror membri sunt.
(3) Comisia este alcãtuitã din 2 reprezentanţi ai instituţiilor publice în care îşi desfãşoarã activitatea experţi criminalişti, 2 reprezentanţi având calitatea de experţi criminalişti din cadrul asociaţiilor profesionale ale experţilor criminalişti şi un reprezentant al mediului academic desemnat de Academia Românã.
(4) Organizarea şi funcţionarea comisiei se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
 ART. 2
(1) Prezentul regulament se aplicã laboratoarelor private de expertize criminalistice constituite individual, ca persoanã fizicã autorizatã, sau constituite prin asociere, ca societate civilã profesionalã cu rãspundere limitatã şi personalitate juridicã.
(2) Laboratorul privat de expertize criminalistice are drept obiect de activitate efectuarea expertizelor criminalistice.
ART. 3
Rapoartele de expertizã criminalisticã efectuate de laboratoarele private de expertize criminalistice sunt valabile în condiţiile în care:
a) laboratorul este autorizat şi autorizaţia este valabilã;
b) sunt efectuate pentru specialitãţile de expertize criminalistice pentru care existã autorizare;
c) sunt efectuate de un expert criminalist autorizat.

CAP. II
Condiţii de autorizare a laboratoarelor private de expertize criminalistice

 ART. 4
Autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice constã în:
a) evaluarea capacitãţii tehnice a laboratorului, necesarã pentru a efectua expertize pe anumite specialitãţi criminalistice;
b) verificarea îndeplinirii condiţiilor legale privind autorizarea şi competenţa experţilor criminalişti ai laboratorului, pentru a putea efectua expertize criminalistice pe anumite specialitãţi;
c) verificarea îndeplinirii cerinţelor privind asigurarea respectãrii circuitului documentelor, arhivarea şi pãstrarea acestora.
  ART. 5
Evaluarea laboratorului se realizeazã pentru specialitãţile de expertizã criminalisticã ce vor putea fi efectuate în cadrul acestuia, prevãzute de lege.
 ART. 6
(1) În cadrul laboratoarelor private îşi pot exercita profesia şi experţi criminalişti autorizaţi colaboratori, în baza unui contract de colaborare, sau experţi criminalişti autorizaţi şi salarizaţi în baza unui contract de salarizare, potrivit prevederilor legale.
(2) În cadrul laboratoarelor private se poate angaja personal de specialitate, precum şi personal auxiliar corespunzãtor, necesar pentru desfãşurarea activitãţii.
(3) Laboratoarele private de expertize criminalistice se individualizeazã printr-o denumire specificã ce cuprinde numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmatã de sintagma “societate civilã de experţi criminalişti autorizaţi”.
ART. 7
(1) Poate fi autorizat ca laborator privat de expertize criminalistice orice laborator cu sediul în România, constituit de experţi criminalişti autorizaţi, care funcţioneazã sub aceastã formã şi îndeplineşte condiţiile de autorizare.
(2) Laboratoarele private de expertize criminalistice se autorizeazã, la solicitarea acestora, pe specialitãţi de expertizã criminalisticã, pentru care, pe baza unei evaluãri specifice, dovedesc cã dispun cel puţin de condiţiile logistice şi de competenţa prevãzute de Procedura privind evaluarea laboratoarelor private de expertize criminalistice în vederea autorizãrii.
(3) Laboratoarele de expertize criminalistice acreditate de un organism de acreditare recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene sã efectueze activitãţi de încercãri pentru anumite specialitãţi criminalistice se autorizeazã fãrã altã evaluare pentru specialitãţile de expertizã criminalisticã înscrise în certificatul de acreditare şi solicitate pentru autorizare, în condiţiile prevãzute la art. 9 lit. a).
(4) Laboratoarele private de expertize criminalistice trebuie sã îndeplineascã în mod permanent cerinţele şi condiţiile care au stat la baza autorizãrii.

CAP. III
Procedura de autorizare a activitãţii de expertizã criminalisticã în laboratoare private

 ART. 8
(1) Autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice se realizeazã de cãtre comisia prevãzutã la art. 1 alin. (2), care se organizeazã la nivel naţional.
(2) Comisia de autorizare îşi desfãşoarã activitatea pe baza unui set unic de documente cuprinzând:
a) regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei de autorizare, stabilit prin hotãrâre a Guvernului;
b) proceduri privind evaluarea laboratoarelor, precum şi supravegherea celor autorizate, stabilite prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Componenţa comisiei de autorizare şi regulamentul de organizare şi funcţionare a acesteia se aprobã prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului administraţiei şi internelor.
(4) Documentele prevãzute la alin. (2) se elaboreazã de Ministerul Justiţiei prin structurile de specialitate.
ART. 9
Procedura de autorizare a laboratoarelor private de expertize criminalistice cuprinde, în principal, urmãtoarele etape:
a) depunerea cererii cuprinzând specialitãţile de expertizã criminalisticã pentru care se solicitã autorizarea, însoţitã de un chestionar de informare şi autoevaluare completat de laboratorul solicitant, la comisia de autorizare;
b) analizarea de cãtre comisia de autorizare a informaţiilor privind laboratorul solicitant, furnizate de acesta prin chestionarul de informare şi autoevaluare;
c) evaluarea la faţa locului de cãtre comisia de autorizare şi întocmirea raportului de evaluare;
d) analizarea de cãtre comisia de autorizare a dosarului laboratorului solicitant şi stabilirea concluziilor cu privire la îndeplinirea criteriilor de autorizare de cãtre acesta;
e) întocmirea şi eliberarea certificatului de autorizare;
f) supravegherea laboratoarelor private autorizate prin verificãri la intervale specificate şi întocmirea rapoartelor de supraveghere;
g) analizarea de cãtre comisia de autorizare a situaţiei laboratoarelor autorizate, pe baza rapoartelor de supraveghere, a programelor de acţiuni corective, a eventualelor sesizãri şi reclamaţii şi a altor informaţii relevante pe care le deţine, şi stabilirea concluziilor cu privire la menţinerea sau modificarea, dupã caz, a statutului autorizãrii – suspendare, limitare sau retragere.
  ART. 10
(1) Autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice se finalizeazã printr-un certificat de autorizare, cu o duratã de valabilitate de 5 ani.
(2) Pe durata de valabilitate a autorizãrii, laboratoarele private de expertize criminalistice sunt supuse supravegherii permanente prin verificãri pe baza cãrora autorizarea poate fi menţinutã sau, dupã caz, suspendatã, limitatã ori retrasã, potrivit procedurii de autorizare.
ART. 11
Ministerul Justiţiei întocmeşte şi actualizeazã lista laboratoarelor private de expertize criminalistice şi a specialitãţilor pentru care au fost autorizate, pe care o publicã în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi o afişeazã pe pagina de internet a instituţiei.

CAP. IV
Atribuţii şi obligaţii

   ART. 12
Laboratoarele private de expertize criminalistice autorizate, care fac obiectul prezentului regulament, au urmãtoarele obligaţii:
a) sã furnizeze toate datele şi informaţiile cerute pentru autorizare;
b) sã faciliteze şi sã asigure condiţiile necesare pentru verificarea la faţa locului de cãtre comisia de autorizare a condiţiilor de competenţã tehnicã obligatorii pentru autorizare;
c) sã achite, la termenele stabilite, potrivit reglementãrilor în vigoare, taxele prevãzute pentru autorizare şi supraveghere;
d) sã menţinã permanent condiţiile de competenţã tehnicã pe baza cãrora au fost autorizate;
e) sã îşi desfãşoare activitatea în limitele autorizãrii, potrivit certificatului de autorizare;
f) sã informeze de îndatã comisia de autorizare despre orice schimbãri survenite privind condiţiile avute în vedere la acordarea autorizãrii.

CAP. V
Dispoziţii tranzitorii şi finale

  ART. 13
Cheltuielile ocazionate de autorizarea şi supravegherea laboratoarelor private de expertize criminalistice se suportã de laboratoarele solicitante.