Laboratoarele clandestine de droguri
droguri November 11th, 2015Autor articol: Bălăceanu Nicoleta – Absolvent master criminalistică
Laboratorul clandestin – este o sintagmă intrată deja în limbajul curent al celor care concură la înfăptuirea justiției (polițiști, magistrați), ca și în vocabularul jurnaliștilor de pretutindeni, descifrată cu ușurință, din punct de vedere noțional, de către cetățeanul obișnuit, cu refrire, de regulă, la acele încăperi în care se produc, se transformă, în afara cadrului legal, stupefiantele și substanțele psihotrope menite să alimenteze piața neagră a drogurilor.
Laboratoarele clandestine se împart în două categorii, conform polițiștilor antidrog:
- Laboratoarele de factură artizanală – sunt acele laboratoare create de traficanții ce nu dispun de mijloace financiare importante.
Ele sunt dotate cu materiale și echipamente modeste. Aici se obțin droguri în cantități reduse, insuficient purificate, destinate să alimenteze o zonă limitată ca suprafață.
Acest tip de laborator este reprezentativ pentru obținerea heroinei clorhidrat, ori pasta de coca, din care se obține clorhidratul de cocaină de la produsele vegetale existente în regiunea respectivă, de exemplu: frunzele de coca; de aceea laboratoarele sunt amplasate, de regulă, în apropierea plantațiilor ilegale de arbuști de coca, cânepă și mac opiaceu, și au aspectul unor șoproane, a unor magazii etc.
- Laboratoarele de tip industrial – sunt considerate cele în care s-au investit apreciabile sume de bani pentru a fi dotate cu aparatură tehnică competitivă.
Aici se obțin droguri cu un grad de puritate superior celor care am făcut referire mai sus, în cantități apreciabile, ce depășesc 100kg, astfel încât, activitatea ilicită desfășurată de traficanți să fie rentabilă.
Aceste laboratoare sunt numite, de către specialiști, laboratoare de transformare, deoarece aici se obțin droguri ca „produse finite”.
O caracteristică demnă de reținut, a oricărui tip de laborator clandestin, este amplasarea acestuia. Locul este ales cu mare grijă și trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a nnu fi decoperite cu ușurință. Fie că este amplasat într-o bucătărie nefolosită, un garaj, o vilă, sediul unei societăți, este important ca acesta să fie în întregime la dispoziția traficanților. Acest „amănunt” vine din necesitatea evitării pătrunderii persoanelor din afara grupului de infractori, care ar putea descoperi natura activităților întreprinse în incinta clădirii respective.
Reguli la amplasarea unui laborator clandestin:
- căi de acces care să permită mișcarea nestingherită a autovehiculelor utilizate;
- trebuie să aibă o bună vizualizare de la distanță a împrejurimilor, astfel încât supravegherea efectuată în mod curent să nu fie stânjenită de liziere de pădure, arbori, lucrări de construcții ori alte imobile etc.;
- să existe suficient spațiu util pentru a se putea instala toate materialele, echipamentele, ingredientele, produsele finite obținute, precum și pentru cazarea și hranirea întregului personal al laboratorului;
- surse sigure de alimentare cu energie electrică și apă curentă;
- canalizare care să permită evacuarea neobservată a apei rezultată din procedeele chimice;
- două ieșiri pentru asigurarea siguranței (fuga) personalului;
- lipsa de facilități domestice, cum ar fi mobilierul, ustensilele culinare;
- camuflarea activităților ilicite sub aparența unor ocupații reale, cum ar fi: service auto, fabricarea de subansamble, producerea de substanțe chimice, lacuri, vopsea, parfumuri etc.;
- lipsa femeilor și a copiilor din rândul persoanelor care se află în imobilul care adăpostește laboratorul clandestin.
Personalul care deservește laboratoarele clandestine
Personalul care participă în mod nemijlocit la activitățile specifice obținerii drogurilor în cadrul laboratoarelor clandestin este compus din:
- un „specialist” cu pregătire superioară de specialitate, fiind, de regulă, un licențiat în farmacie ori chimie;
El este cel care stabilește procesul chimic ce va fi utilizat pentru obținerea drogurilor, precum și substanțele chimice esențiale, precursorii, materialele și echipamentele necesare. De asemenea, participă direct la instalarea acestora din rumă, iar în perioada de fabricație numai în acele faze delicate ce solicită prezența unui specialist, el nefiind, prin urmare, tot timpul în laborator.
- „operatorii chimici”, adică acele persoane care înlocuiesc specialistul în domeniu atunci când acesta lipsește, „bucătarii” – în limbajul traficanților. Ei nu au o pregătire superioară, dar respectă indicațiile specialistului cu privire la procedeele chimice.
- „supraveghetorii” – sunt acei oameni de încredere ai rețelei de traficanți și au sarcina de a asigura respectarea regulilor de camuflaj, a orelor de program și expedierea ritmică a drogurilor realizate. Tot în sarcina lor intră și evacuarea personalului, a materialelor, echipamentelor și a drogurilor.
- „conducătorii auto și manipulanții”.
Se poate ca, uneori, șoferul responsabil de aprovizionarea laboratorului clandestin și expedierea drogurilor, să efectueze între două curse și supravegherea sediului.
Existența unui laborator clandestin este trădată de mirosul de acetonă, amoniac sau alte substanțe chimice care sunt indispensabile în procesl de fabricare a morfinei sau heroinei.
Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de pompoasa denumire de „laboratoare clandestine” care ne determină, în mod involuntar, să ne imaginăm dotarea acestor spații cu materiale și echipamente sofisticate demne să figureze ca piese de inventar în cadrul marilor institute de cercetare chimico-farmaceutice din lume. De cele mai multe ori, laboratoarele la care facem referire sunt improvizate în locuri neașteptate, din dorința firească a celor care le finanțează și le deservesc, să treacă neobservate de către polițiști.
Așadar, fiți vigilenți! Prezența nejustificată a unor echipamente, vizitele regulate ale unor persoane, mereu aceleași și la aceleași ore, mirosuri suspecte, prezența unor colete sau orice alte indicii care vă duc cu gândul la existența unui laborator clandestin în imediata apropiere a locuinței (și nu numai), trebuie să fie cunoscute de către polițiști.
Inițiativa ta poate salva vieți!
Bibliografie
Emilian Stancu, „Tratat de criminalistică”, Editura Universul Juridic, București 2010
Alain Labrousse, „Geopolitica drogurilor”, Editura Ideea Europeană, 2007