Începuturile aplicării fotografiei în criminalistica.
Criminalistic.ro April 19th, 2010Datorită caracteristicilor sale deosebit de valoroase, de surprindere a realităţii, fotografia s-a impus treptat ca una dintre metodele tehnice ştiinţifice cel mai frecvent folosite de cercetarea criminalistică , atât în activitatea de teren a organelor de urmărire penală, cât şi în munca de laborator a cercetătorilor criminalişti.
Profesorul R.A. Reiss (1875-1929) , fondatorul Institutului de poliţie ştiinţifică de la Universitatea din Lousanne, punctează în lucrarea sa clasică « Fotografia judiciară » (1903) un articol apărut în nr.10 din 1854 al revistei « Journal des Tribunaux » , sub redacţia avocatului Pellis, în care se descrie una dintre primele folosiri ale dagherotipului : « Nou mijloc de anchetă. Ziarele au menţionat de mai multe ori în ultimul an săvârşirea unor furturi din biserici şi din casele particulare. Aceste furturi au fost comise în circumstanţe adeseori extraordinare, care denotau existenţa unei bande abile şi numeroase. Un lucru a atras în mod deosebit atenţia justiţiei şi publicului, şi anume absenţa oricărei urme la pătrunderea în locul unde se săvârşise furtul. Nu s-au găsit nici autorii, nici obiectele furate şi nu s-a remarcat prin împrejurimi prezenţa vreunei figuri străine suspecte. Trebuiau să existe mulţi complici, mulţi bani, mijloace rapide de transport şi vânzare a obiectelor într-un loc foarte îndepărtat. În cele din urmă au fost arestaţi mai mulţi bărbaţi şi câteva femei care erau bănuiţi a fi autori sau tăinuitori.
Printre cei arestaţi se găsea un personaj misterios, căruia nici numele, nici antecedentele nu-i puteau fi descoperite. ..Judecătorul a dispus să se facă portretul arestatului, care se considera a fi primejdios, cu ajutorul dagherotipului. S-au trimis cele două exemplare la poliţiile din toate cantoanele elveţiene, cât şi în ţările vecine. Nu se aştepta un succes prea mare de pe urma acestei încercări noi şi neobişnuite, când, din partea Marelui Ducat din Baden s-a primit avizul că în portretul trimis a fost recunoscut un om de către consătenii săi, indicându-i-se şi numele. Ancheta a continuat şi au fost interogaţi administratorii diverselor închisori unde acest deţinut ar fi putut fi închis. El a fost recunoscut de toţi şi peste tot a fost privit ca fiind un om foarte şiret. Pus în faţa probelor verbale şi a corpurilor delicte, arestatul nu a mai rezistat mult timp : el a făcut mărturisiri importante… »
Din cele prezentate rezultă că la vremea aceea dagherotipia servea la efectuarea de fotografii, care jucau în parte sau cel puţin rolul fotografiilor signalectice actuale. Procedeul dagherotipiei era destul de greoi şi costisitor. Un aparat « Daguerreotype » costa în 1846 trei sute de franci, o sumă considerabilă, iar greutatea întregului ansamblu de obiecte—de la aparat la chimicale—avea cel puţin 50 kg. Numai aparatul propriu zis şi trepiedul cântăreau cam 20-22 kg. Realizarea unei dagherotipii necesita o expunere îndelungată, care mergea chiar până la 5 minute. Pentru fiecare fotografie , dar fiindcă nu se cunoştea pe atunci posibilitatea copierii, trebuia din nou reluat totul de la început. Problema rămânea răbdarea ce trebuia să o aibe subiectul, căruia i se cerea să rămână imobil până ce operatorul termina de făcut numărul de portrete, adeseori de ordinul a câtorva zeci, necesare a fi trimise şi altor unităţi de poliţie vecine sau chiar străine.
Au existat şi există încă numeroase opinii diferite cu privire la anul în care s-a folosit pentru prima dată fotografia în munca de poliţie. În octombrie 1961, Harris Tuuttle de la « Casa Kodak » din Rochester, New York, semnalează un articol din care rezultă că criminalii erau dagherotipaţi în Franţa încă din 1841. « În momentul când cineva realizează o invenţie ştiinţifică – scris ziarul—el nu cunoaşte încă toate laturile posibile ale întrebuinţării acesteia. Învenţia magică a lui Daguerre, care consta în a picta cu ajutorul razelor solare, a fost utilizată de către poliţia din Paris în lupta împotriva crimei. În Franţa , când se arestează un criminal sau un suspect, poliţiştii fac imediat un dagherotip şi întocmesc un fişier din portretele astfel obţinute. Oamenii lumii interlope, pentru a împiedica acest procedeu, fac uneori nişte grimase oribile ca să-şi deformeze faţa… »
Un alt autor, Andre A . Moenssens, susţine la rândul său în articolul « The Origin of Legal Photography », publicat în « Fingerprint and Identification Magazine », ian.1962, că primele dagherotipii ale criminalilor ar fi fost făcute în Belgia, între anii 1843-1844, precizând că o parte dintre acestea se mai păstreză şi astăzi.
H. Grison , într-o lucrare scrisă în 1892, menţionează că fotografia a fost folosită pentru prima oară în justiţie la iniţiativa lui Mace, pe vremea când acesta avea funcţia de comisar de poliţie în cartierul Notre Dame din Paris. Prilejul l-a constituit un eveniment tragic, când de pe câmpul de luptă de la Montreout- Buzenval au fost aduse la morgă peste 250 de cadavre ale înrolaţilor în Garda Naţională, care au căzut sub gloanţele prusacilor. Identificarea morţilor era imposibil de făcut, aşa că Mace a dispus transportarea lor la cimitirul Pere Lachaise, unde au fost fotografiaţi în ansamblu, apoi fiecare în parte. Efectele aparţinând dispăruţilor au fost inventariate, numerotate şi etichetate şi li s-au luat semnalmentele. Pe baza acestor fotografii, ale morţilor şi ale obiectelor, familiile au avut timp suficient şi au putut recunoaşte pe cei dragi, putându-se întocmi actele de deces se către primăria arondismentului XX.
Fotografia a început să fie utilizată în munca de poliţie nu doar pentru semnalmente. În 1868 deja fusese folosită deja pentru fixarea aspectului locului crimei. După « British Journal of Fotography » , Chicago a fost primul oraş care crea în 1855 un atelier fotografic destinat exclusiv poliţiei şi justiţiei.
În Europa, veritabila introducere a fotografiei în materie judiciară, datează după spusele lui Reiss din 1884, epocă în care A.Bertillon a creat la Paris primul serviciu de identificare judiciară şi în care se rezervase un loc important fotografiei. Abia în 1874 şi-a început activitatea serviciul fotografic judiciar francez, datorită strădaniilor lui Leon Renault. « Succesorii lui Renault au perfecţionat acest serviciu, , care a devenit cu timpul un auxiliar indispensabil al poliţiei. Trăsăturile criminalilor, prezenţi sau absenţi, planurile locurilor unde au fost comise crimele, feţele persoanelor transportate la morgă şi care sunt necunoscute – toate acestea reprezintă situaţii în care se apela la fotografie. » — povesteşte Mace
Tot Reiss scrie în lucrarea sa : “ Este dificil de fixat data primei întrebuinţări a fotogrefiei ca mijloc de recunoaştere a falsurilor în scris…Expertizele fotografice propriu zise datează din ultimul sfert al secolului al XIXlea. Graţie lucrărilor lui Bertillon—la Paris –, Jeserich – la Berlin–, Popp –la Frankfurt–, Dennstedt şi Schoepff – la Hamburg– etc, examenul fotografic al documentelor scrise a devenit relativ frecvent, cu rezultate remarcabile. Mai mulţi dintre autorii citaţi şi-au făcut o specialitate din studiul şi utilizarea fotografiei pentru descoperirea falsurilor în scrieri .»
Asemenea preocupări de specialitate au fost posibile graţie progreselor tehnicii fotografice. În 1882 George Eastman lansa « Kodak-ul », având dimensiunile de 15x8x8 cm, cântărind până la 1 kg. El devine un aparat portabil, robust şi uşor de manipulat, fiind de fapt strămoşul micilor aparate fotografice ale vremurilor noastre.
În acest context , » apar şi îndeletniciri noi : fotoreporterul, fotograful amator şi anchetatorul , care se deplasează cu aparatul său la locul săvârşirii infracţiunii.
July 8th, 2010 at 7:38 pm
Recomand pentru cei interesati http://www.forensic-evidence.com/site/EVID/LegalPhotog.html