La data de 06.09.2007, viteza excesivă cu care un autoturism marca Opel Vectra rula pe DN 6, dinspre Vama Cenad pe direcţia Timişoara, a determinat o forţă majoră de impact cu trunchiul unui copac plasat pe partea dreaptă a carosabilului, generând efectul termic al curentului electric şi, în consecinţă, un incendiu violent. Martorii oculari au relatat că direcţia autoturismului a fost pierdută de către şofer după efectuarea unei depăşiri periculoase, dat fiind că din sensul opus se apropia un alt autovehicul. Viteza de mers, timpul ploios şi  schimbarea bruscă a direcţiei de mers, urmată de tangajul maşinii, au fost factorii decisivi ai producerii accidentului. Ca urmare a impactului lateral  stânga cu obstacolul, distrugerile masive provocate sistemelor mecanice au facilitat  contactul  combustibilului cu părţile încinse ale galeriei, aprinderea fiind instantanee. Focul s-a extins imediat în interiorul autoturismului, cele două persoane din faţă şi una dintre cele două aflate pe banchetă fiind cuprinse de flăcări, la fel ca şi întregul vehicul, intervenţia cu stingătoare a martorilor oculari  devenind ineficientă.  Cel de-al patrulea pasager a fost proiectat din autoturism , astfel că persoanele prezente la locul accidentului au modificat poziţia  corpului  neînsufleţit,  pentru a-l feri de ardere. La sosirea echipei de pompieri ai I.S.U.”Banat” Timişoara, incendiu mistuise deja vehiculul şi cele trei persoane din interior, în consecinţă s-a acţionat pentru asigurarea zonei şi descarcerarea parţială.

Aspect privind locul accidentului – se observă zona afectată de incendiu din apropierea autoturismului şi a copacului

Aspect privind avariile autoturismului pe partea laterală stânga

Cele trei cadavre carbonizate au fost dovada unei încă alte tragedii care a avut loc pe drumurile publice din judeţul Timiş , în condiţiile creşterii alarmante a numărului de accidente rutiere în anul 2007: 248 accidente grave, cu cifrele negre de 77 morţi şi 217 răniţi grav. În privinţa evenimentului rutier din 06.09.2007, nu doar numărul persoanelor decedate a atras atenţia asupra accidentului, ci şi urmările avute, anume incendierea completă a autoturismului. În anul 2007, în judeţul Timiş  doar încă într-un singur caz de accident rutier a fost provocată o incendiere, soldată doar cu pagube materiale. Cazuistica rutieră înregistrează,  după cum am văzut, un număr redus de evenimente urmate de incendiere ori explozie, ceea ce direcţionează spre aprecierea că riscul apariţiei acestor situaţii este mult diminuat de :

  1. măsurile de prevenire a incendiilor/exploziilor;
  2. mecanismului specific de declanşare a incendiilor/exploziilor în cazul autoturismelor implicate în accidente de trafic.

În scurta abordare pe care o propunem, problemele de tactică şi metodică criminalistică se leagă în mod firesc de cele tehnice  privind  intervenţia pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. Pentru a înţelege modul cum trebuie să se acţioneze  preventiv ori după declanşarea unui incendiu de autoturism succesiv unui accident rutier, apare ca necesară explicarea principalelor cauze de declanşare a acestuia : scurt circuit în zona electrică sau efectul termic prin contact (scurgerea de materiale combustibile pe părţile încinse ale motorului). Explozia se produce prin propagarea incendiului spre rezervorul combustibilului şi, cu cât acesta conţine mai puţin lichid, cu atât riscul exploziei sau puterea acesteia va creşte. Se impune menţiunea că despre aceste mecanisme de incendiu discutăm în cazul autoturismelor care nu fac obiectul reglementărilor din art.174-176 ale Capitolului VI (secţiunea 2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă  a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. În cazul autovehiculelor ce transportă mărfuri sau produse periculoase, în special inflamabile (ex.substanţe explozive, gaze, lichide inflamabile, substanţe autoinflamabile, substanţe comburante, etc), riscul de incendiu şi mai ales explozie devine major, tocmai prin aceea că fie materialul transportat reprezintă sursa de incendiu, fie că un incendiu de mici proporţii şi cu o localizare neriscantă declanşat la autoturism provoacă o explozie prin afectarea încărcăturii periculoase. De asemenea, o coliziune cu un alt autoturism ori cu un obstacol de orice tip va însemna pericol iminent de incendiu sau explozie, chiar dacă impactul nu a provocat decât mici pagube materiale.

Producerea incendiilor/exploziilor în cazul accidentelor rutiere poate avea drept condiţie favorizantă nerespectarea uneia sau mai multora dintre normele relative la :

– prevenirea incendiilor, în sensul că, prelungind durata de funcţionare a instalaţiilor electrice, utilizatorii execută, de cele mai multe ori, modificări parţiale sau totale ale acestor instalaţii, fără să fie autorizaţi în acest sens;

– stingerea incendiilor, presupunând lipsa dotării cu stingătoare(extinctoare) portative cu CO sau cu pulbere (praf şi CO2) sau nefuncţionarea acestora, din diferite motive;

– fiabilitatea instalaţiilor electrice, în sensul că se depăşesc cu mult valorile M.T.B.F. (media timpului de bună funcţionare) pentru toate componentele tehnice ale autoturismelor.

2. Cauza accidentului – incendiul

În cele mai sus prezentate s-a avut în vedere izbucnirea unui incendiu ca efect al accidentului rutier, însă practica poate oferi exemple în care incendiul să fie cauza, şi nu efectul, adică un scurt circuit electric (determinat de deteriorarea izolaţiilor instalaţiei electrice) ori o defecţiune la sistemele mecanice de alimentare cu combustibil să genereze flacără şi autoturismul să fie implicat în accident – şoferul să nu poată face faţă situaţiei de pericol  apărute  şi să piardă controlul volanului,  ori autoturismul, din pricina avariilor, să nu mai  poată fi  manevrat în condiţii optime care să înlăture riscul de accident.

Neglijenţa în utilizarea spaţiului din autovehicul sau remorca acestuia presupune prezenţa cantităţilor suplimentare de benzină/motorină transportată în canistre şi bidoane, ori a buteliilor de aragaz încărcate cu propan (care pot exploda din cauza etanşeităţilor), atingerea cu flacără a materialelor textile din interiorul autovehiculului sau a altor bunuri, ori chiar a porţiunilor îmbibate cu lichid inflamabil (ex. motorină ajunsă pe podul pedalier sau cel din carlingă) etc.

Consecinţe dezastruoase pot avea exploziile de amestecuri aer-vapori de benzină, formate în recipienţi, care, sub presiune, se vor deforma sau rupe.  Aceste amestecuri se formează ori de câte ori într-un metru cub de aer sunt prezente de la 60 g la 250 g benzină sub formă de vapori. Rezervoarele autoturismelor  pot conţine un astfel de amestec exploziv de aer şi vapori de benzină(benzina auto este un amestec de hidrocarburi cu puncte diferite de aprindere : de la -30 la +200oC) în cazul că : – temperatura mediului ambiant este sub 4oC; – un rezervor nu a conţinut de mult timp benzină lichidă , fapt ce-l face foarte periculos în situaţie de incendiu.

3. Măsuri de prevenire pentru limitarea riscului de incendiu/explozie la autovehicule în cazul accidentelor rutiere

Distingem două momente de intervenţie preventivă pentru limitarea riscului de incendiu/explozie la autovehicule, anume: momentul anterior accidentului, legat de funcţionarea autovehiculului şi de respectarea normelor rutiere – pentru ca incendiul să nu  preceadă sau să survină după evenimentul rutier, şi momentul imediat producerii accidentului, când există condiţii favorizante  pentru provocarea unui incendiu.

În cazul prevenţiei generale punctăm următoarele măsuri:

– evitarea deteriorărilor mecanice pentru conductoarele electrice care dotează instalaţiile electrice ale autovehiculului, în cazul efectuării unor lucrări, cum sunt cele de înlocuire a unor componente de natură electrică şi/sau mecanică, lucrări de tinichigerie, vopsire, finisare etc.;

– interdicţia efectuării unor improvizaţii în instalaţiile electrice ale autoturismelor, ca de exemplu: înnădirea conductoarelor electrice, înlocuirea unor conductoare cu altele de secţiune mai mică, utilizarea în circuite electrice a unor siguranţe supradimensionate, introducerea suplimentară a unor receptoare electrice etc.;

– înlocuirea necondiţionată a conductoarelor electrice deteriorate fizic şi/sau moral;

– respectarea condiţiilor privind funcţionarea în siguranţă a autoturismelor conform prevederilor din cărţile tehnice proprii;

– respectarea vitezelor de deplasare a autovehiculelor, în limitele legale.

O situaţie aparte o reprezintă, aşa cum anterior  arătam, autovehiculele cu transport de mărfuri sau produse periculoase. Conducătorului unui astfel de autovehicul îi sunt interzise o serie de manevre (ex. să provoace şocuri autovehiculului în mers, să intre pe sectoare de drum pe care-i este interzis accesul, să urmeze alte trasee sau să staţioneze în alte locuri decât cele stabilite  ori să oprească autovehiculul pe partea carosabilă a drumului pe timp de noapte) ori acţiuni (ex.să fumeze, să aprindă foc la oprire sau staţionare, la o distanţă mai mică de 50 metri de autovehicul, să lase încărcătura fără supraveghere, să remorcheze un alt vehicul, să transporte alte încărcături care, prin natura lor, ar putea determina o sporire a pericolului, să păstreze în autovehicul rezerve de combustibil în ambalaje care nu sunt special confecţionate în acest scop, să permită prezenţa în autovehicul a unor persoane neautorizate) desfăşurate în timpul parcurgerii traseeului stabilit.

Ulterior producerii unui accident rutier, momentul declanşării incendiului/exploziei diferă în funcţie de starea autovehiculului implicat ori de condiţiile de la locul faptei, astfel că întâlnim două posibilităţi: incendiul urmează imediat impactului, fiind create condiţiile pentru izbucnirea focului (reamintim, prin scurt circuit ori efect termic prin contact) ori exploziei , sau într-un moment ulterior,   perioada de timp scursă variind în funcţie de măsurile luate la locul accidentului şi de factorii favorizanţi. Un aspect demn de luat în seamă se referă la prezenţa echipelor specializate de intervenţie în caz de incendiu/explozie : în prima situaţie, când incendiul este iminent impactului, pompierii vor fi cei care vor acţiona de îndată la locul faptei, prin modalităţi specifice; în cea de-a doua situaţie, primii sosiţi la locul faptei (în speţă organele de poliţie) vor lua măsuri prin care să diminueze sau să anuleze riscul declanşării unui incendiu, împreună cu / fără echipajul  de pompieri. Pe rând, o detaliere a acestor acţiuni specifice va releva nu doar rolul intervenţiei de urgenţă, ci şi a intervenţiei preventive.

1. atunci când s-a produs incendiul  ca urmare a unui accident de trafic,  forţele de intervenţie acţionează pentru stingerea acestuia şi, concomitent, previn extinderea pagubelor materiale sau  agravarea pericolelor pentru persoanele implicate:

— se dispune aşezarea autospecialelor de intervenţie la o distanţă de 20-50 m;

— se evacuzează populaţia pe o rază de 100-200m;

— se verifică dacă sunt implicate materiale periculoase (prezenţa acestora fiind marcată prin etichetele de pericol, panourile de semnalizare, documentele specifice de transport, lista cu substanţe periculoase), se verifică substanţa şi se izolează întreaga zonă a accidentului;

— se întrerup scurgerile de carburanţi;

— se taie unele părţi din caroseria autoturismelor;

— se decuplează bateria tip acumulator de restul instalaţiei electrice;

–se  restricţionează  utilizarea  tuburilor  de oxigen  la  acţiunile de descarcerare sau

intervenţie medicală de urgenţă.

2. după producerea accidentului rutier, fără declanşarea imediată a unui incendiu (ori explozie), una dintre sarcinile impuse lucrătorilor de poliţie care au ajuns primii la locul faptei este aceea de a înlătura pericolele iminente (referitoare la izbucnirea unui incendiu sau la explozie). Evaluarea stării de pericol trebuie să se facă în mod precaut, căci situaţiile cu risc major vor obliga la solicitarea intervenţiei pompierilor, chiar şi în absenţa focului, cum sunt  scurgerile sau deversările de substanţe inflamabile şi  prezenţa materialelor periculoase.

Dintre acţiunile  preventive pe care lucrătorul de poliţie le desfăşoară la locul accidentului rutier punctăm:

– oprirea circulaţiei rutiere în zona respectivă;

— îndepărtarea obiectelor inflamabile de sursa de incendiu;

–interzicerea accesului persoanelor cu foc dechis sau ţigări în apropierea zonelor cu substanţe inflamabile (autovehicul, canistre, carburant scurs pe carosabil etc.);

— izolarea şi protejarea urmelor de combustibil, precum şi intervenţia asupra porţiunilor de carosabil ori sol impregnate cu combustibil provenit de la autovehiculul avariat, prin diluare cu apă , acoperire cu sol/nisip şi pulbere stingătoare.

Aceste măsuri de protecţie trebuie luate şi în timpul cercetării locului accidentului, orice sursă de aprindere în contact cu urmele de combustibil punând în pericol viaţa celor aflaţi în apropiere. De multe ori, prezenţa a numeroase persoane la locul accidentului(poliţişti, victime, martori, jurnalişti,etc.), unele cu atribuţii legale, altele fiind doar simpli spectatori curioşi,  sporeşte riscul provocării accidentale a unor incendii.  De aceea, descoperirea şi protejarea unor astfel de urme materie de către cei din echipa de cercetarea a locului faptei vor asigura nu doar buna desfăşurare a activităţilor, ci vor furniza şi indicii despre modul cum s-a produs accidentul. Deseori, pâna la sosirea echipei locul faptei suferă modificări, autovehiculele implicate în accident fiind mutate din poziţia iniţială fie de către conducătorii auto, fie de către echipele de intervenţie, ori avariile iniţiale sunt greu decelabile după manevrele de descarcerare, astfel că urmele materie de pe carosabil ori de pe acostament vor indica poziţia iniţială a autovehiculelor, direcţia de deplasare, locul impactului, etc.

Atunci când există sau apar semne ce prevestesc un incendiu – o flacără în interiorul autoturismului, fum ori scântei—anunţarea ehipei de pompieri este obligatorie, orice activitate de cercetare a locului faptei trebuind să înceteze. Până la momentul intervenţiei de specialitate, măsurile luate vor fi bineînţeles, cele anterior enumerate. Ca exemplu,  de regulă, nu se va deschide capota autovehiculului, fiindcă acest fapt va duce la extinderea flăcării, însă dacă este necesar, atunci se va utiliza stingătorul/nisip şi/ori o pătură. Important este ca focul să ardă mocnit, pentru ca pagubele să fie minime iar intervenţia pompierilor – oportună.

În cazul accidentelor în care sunt implicate autovehicule ce transportă materiale periculoase, punerea în practică a unor măsuri drastice de siguranţă(anunţarea pompierilor, evacuarea zonei şi izolarea acesteia pe o distanţă suficient de mare, intervenţia imediată pentru stingerea incendiului etc.), este absolut necesară. Din păcate, practica judicară oferă exemplul  unui eveniment produs în 2004 şi având urmări deosebit de grave: explozia unei încărcături periculoase a ucis 18 persoane şi a rănit alte 13 în localitatea Mihăileşti, după ce un autotractor având ataşată o semiremorcă transportând azotat de amoniu s-a răsturnat în şanţ şi a fost cuprins de flăcări, ca urmare a prezenţei scurgerilor de motorină în zona instalaţiei electrice încălzite a autotrenului. Explozia vaporilor de motorină din rezervor a afectat încărcătura de azotat de amoniu aflată în stare avansată de descompunere termică, astfel că detonarea iniţiată a avut echivalent în trotil de cca.8,491 tone TNT. S-a apreciat că lichidarea incendiului în faza incipientă ar fi constituit principala măsură de prevenire a acestui accident deosebit de grav.

4. Concluzii

Situaţia contradictorie a numărului mic de accidente rutiere soldate cu incendiu ori explozie faţă de consecinţele deosebit de grave pe care le generează, după cum am constatat din exemplele evocate,  impune reconsiderarea atitudinii profesionale faţă de evenimentele de trafic rutier, în sensul  următor: aprecierea, la locul accidentului, a riscului apariţiei incendiului/exploziei să fie făcută prompt şi calificat, pentru ca acţiunile specifice de prevenţie ori de intervenţie, despre care s-a vorbit aici, să fie pe măsura pericolului previzionat.

Subcomisar Moşoarcă Claudia Laura, din cadrul Serviciului Criminalistic-IPJ Timiş, în colaborare cu Col.dr.Benga Mihai,  Inspector şef al I.S.U.”Banat”- Timiş  şi Lt.col.Câmpeanu Gheorghe, din cadrul I.S.U. „Banat” -Timiş