Râmaru case files from a psychological perspective
Criminalistic.ro March 7th, 2010Către a doua jumătate a anului 1970 şi în prima jumătate a anului 1971 au apărut o serie de omoruri si tentative de omor comise noaptea în Bucureşti şi care semănau între ele.
La începutul lunii mai 1970, într-o noapte autorul a încercat să o acosteze pe O.E., ospătară la restaurantul Pădurea Băneasa, care locuia pe o stradă din spatele circului. În acest scop, s-a urcat într-un autobuz de noapte odată cu viitoarea victimă şi coborând în aceeaşi staţie, urmărind-o până în apropierea locuinţei. Ulterior, în noaptea de 8/9 mai 1970, în jurul orelor 2, fiind înarmat cu o bară metalică cilindrică care prezenta striaţii sub formă de spirală, a aşteptat-o în apropierea locuinţei. După 48 de ore pe raza capitalei au avut loc alte 3 tentative de omor care, după modul de operare indicau posibilitatea ca ele sa fi fost săvârşite de acelaşi autor. Una dintre victime E.M. la câteva luni de la intervenţia chirurgicală la care a fost supusă a putut fi audiată şi a confirmat împrejurările în care a fost atacată prin surprindere cu lovituri năprasnice în cap. A menţionat că nu avusese timp să observe agresorul dar după alură i s-a părut că era un bărbat pe care îl observase bine în grădina restaurantului unde lucra, cu câteva zile înainte de a o ataca.
În urma analizării atente a informaţiilor obţinute de la locul crimelor şi a modului de operare, se poate determina următorul profil psihologic:
– din alegerea momentului de acţiune în jurul orelor 2 noaptea, numai în nopţile cu fenomene meteo deosebite ( nisoare, ploaie torenţială, vânt, ger cumplit, ceaţă ) , dar şi din modul de năpustire asupra victimelor şi lovire cu sălbăticie în mod repetat în zonele vitale rezultă că autorul este o persoană lipsită de încredere în sine care probabil nu putea avea relaţii normale cu o femeie şi probabil în faţa unei femei cu care trebuie să interacţiuneze este timid, retras, tăcut, dar cu accese de violenţă ce se pot declanşa destul de uşor;
– psihopat sexual, sadic, fără niciun fel de remuşcare faţă de faptele sale, cu înclinaţii spre acte aberante, alege să recurgă la acte sexuale însoţite de muşcături şi mutilări ale sânilor sau zonei genitale în curtea imobilelor din apropierea locuinţei victimelor- tendinţă spre exhibiţionism;
– consideră că femeile sunt nişte obiecte pe care le depersonalizează, le mutilează şi le lasă în poziţii umilitoare şi menite să şocheze pe oricine descoperă cadavrele;
– probabil a mai săvârşit infracţiuni pentru că atacurile par spontane, nu lasă indicii anchetatorilor. Probabil a săvârşit tâlhării dar sunt slabe şanse de a fi ajuns să îşi formeze un mod de operare viabil ca tânăr ( nu sustragerea valorilor este mobilul principal al faptelor , deoarece impulsul sexual este prea puternic pentru a-i putea rezista ).
Deşi criminaliştii sosiţi la faţa locului găsesc o scenă aparent dezordonată, nu se poate afirma că acest autor este psihotic dezorganizat, cu toate caracteristicile pe care le prezintă această tipologie. Autorul prezintă următoarele trăsături de criminal dezorganizat: inadecvat din punct de vedere social şi incompetent în a întreţine relaţii sexuale normale. Deşi riscul de a fi descoperit în timpul comiterii faptelor este mare, nu îşi abandonează „prada” decât atunci când riscul de a fi văzut este iminent. Comite acte sexuale după moartea victimei şi lasă cadavrul în locuri uşor de descoperit. Nu conversează cu victima, atacând-o sălbatic şi apoi depersonalizând-o.
Acest criminal ar putea înşela uşor şi ne-ar putea face să credem că probabil avem de a face cu un bolnav psihic , ce nu are discernământul faptelor sale , dacă nu ar prezenta o serie de trăsături ale unui criminal organizat. Probail este primul născut şi în timpul copilăriei şi-a descărcat excesele de furie asupra fraţilor mai mici . Probabil în timpul atacurilor este sub influenţa băuturilor alcoolice sau stupefiante, este foarte mobil , fiind imposibil de preconizat unde va avea loc următorul atac. Îşi vânează victimele timp de câteva zile şi se poartă ca un animal ce încolţeşte prada declanşând astfel un joc pervers: vrea să simtă teama care se instalează în sufletul persoanei, având în vedere că el se privează de acest sentiment, pentru a vedea în ochii victimelor altceva….groaza. Luând în considerare cei tei factori care determină comportamentul: biologic, psihologic şi cel social, putem contura următorul profil al criminalului în serie :
– predispoziţia spre crimă e genetică;
– psihopatia – filtrul prin care percepe tot ce i se întâmplă;
– factorul social – învăţămintele din viaţă.
Punem cap la cap şi ne gândim că Ion Râmaru este o armă vie de distrugere în masă: genetica încarcă arma, psihologia ţinteşte şi evenimentele apasă pe trăgaci.
Revista criminalistică , Nr.2 Aprilie 2009,
prof.univ.dr.Tudorel Butoi,
masterand psihologie judiciară Alina Tănase
To be continue….